Poezii despre parinti, pagina 11
Crăpătura de pământ
Pe o crăpătură de pământ
Se-mbrățișează viața cu moartea,
Fiecare își vrea cu duritate partea,
Dându-și onorabil ultimul cuvânt.
Cei de deasupra ascultă privighetori,
Cei răsturnați au sângele-nfundat
Într-un borangic negru, colorat,
Înmuiat în steagul care dă fiori.
În adânc monștrii așteaptă cuminți
Să umple cu tăciuni crăpătura
Când suflete tinere se dau dea dura
Peste osul plecaților părinți.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Anul Nou pe-acest Pământ
Anul Nou pe-acest Pământ
Nu-i numai un mesager,
E speranță, e-un cuvânt
Binecuvântat, din cer.
E iubire și e scut,
Este vatră și-adăpost,
Viitor e și trecut
Și tot crez ne-a fost...
Este leagăn de dorinți
Săvârșit în noi,
Moștenit de la părinți,
Dintr-o vreme dinapoi.
De tradiții păstrătoare,
Cu urări de bine,
Dar adânc, născut din dor
Și din zările senine.
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țară, tu ești Raiul meu
Mândru sunt că-s românaș,
Îmbrăcat în costumaș,
Popular, cusut cu stele,
Căci e ziua țării mele.
Haideți fraților, veniți,
Veseli, iubitori, uniți,
Azi în zi de sărbătoare,
Ca să facem horă mare.
Te slăvim cu inimi mici,
De copii, părinți, bunici.
Alba Iulia sclipește
Când românu-și reunește.
Sunt român și mândru-s eu,
Țară, tu, ești Raiul meu!
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre copiii care mușcă
prin nașterea mea absolut întâmplătoare
am evitat o bună perioadă
în care toți șopteau pe stradă
ori pe la colțuri, în tramvaie
nefericiții mei părinți
se-obișnuiau printre gunoaie
n-aveau ce face
bună-ar fi o ploaie!
cu ochii-nchiși încerc să mușc din timp
sau să împușc acest nemernic
pesemne niște văduve
au amintit despre copilul care rânjește-n sinea mea
într-un pomelnic
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Datinile noastre
Din doina care-a plâns în vremi la stâni,
Ori cântecul purtat prin graiul viu,
Din zori de zi și pânʼ la ceas târziu,
La hore strânși, la nunți sau la fântâni.
Din datini și-obiceiuri de români,
Mereu am învățat din tată-n fiu,
Așa le-am cunoscut de când mă știu,
Așa se petrecură din bătrâni.
Străbunii mei au scris o scumpă carte,
Cu datini moștenite din părinți,
Ca un izvor ce vine de departe,
Din lacrimi împletite-n suferinți,
S-avem de fericire astăzi parte
Și să-mplinim străvechile dorinți.
sonet de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune de seară...
Doamne, Dumnezeul meu
Vreau să-Ți mulțumesc și eu
Înainte de culcare
Pentru bunătatea-Ți mare...
Mulțumesc că m-ai vegheat
Și m-ai binecuvântat
Cu o mamă minunată
-Iubirea întruchipată-
Și un tată credincios
Ce lucrează cu folos!
Mulțumesc că viața mea
Plină-i de lumina Ta...
Că mă-nveți să fiu cuminte
La părinți să iau aminte...
Să fiu bun și iubitor,
Tuturor de ajutor...
Te mai rog la încheiere
De-am fost rău să-mi dai putere
Să mă-ndrept... să Te iubesc....
Pentru toate-Ți mulțumesc!
poezie de Maria Luca (23 iunie 2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu gândul la Mihai
Pe prispa casei noastre pustii
Te-aștept, Mihăiță, să vii.
Fantomele dansează în delir
Tangoul "Avant de mourir".
Fantomele sunt cei ce-au fost ieri
Și părinți, și mătuși, și chiar veri.
Mă-nconjoară cu umbrele lor
Umplându-mă de jale și dor.
Mă'nconjoară și parcă mă cheamă...
Fugiți! Nu nu le iau în seamă
Și pleacă de-odat' fără veste...
Dar, casa, vai, nu mai este...
Doar tu, Mihăiță, rămâi,
Cu frăția noastră dintâi,
Cu viața sclipind în privire,
Așa te voi ține-amintire.
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râvnit popas
De unde vii, mărită Poezie?
Din ce fel de părinți ai fost zidită?
Râvnit popas, sfințită-mpărăție
E casa ta, în aur poleită!
Să-ți fie codru' verde vrednic tată?
În pântecele mării-ai fost crescută?
Ești dar de viață, pruncă alintată,
Avere-mi ești, durere înnăscută!
Ți-e frate vântul, ploaia ți-este soră?
Mestecenii, vecini de viță-aleasă?
În chip de-mbietoare auroră,
Clădește sufletului nostru, casă!
poezie de Valeria Merca (ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părinți vitregi
Frunză verde de ce vrei
La copii așa țin ei
Cu ține lupul la miei
Frunză verde de hiadă
Îs de ăia puși pe sfadă
Aruncă copii în stradă
Frunză verde de sadea
Le place numai să bea
Și să facă viața grea
Frunză verde de ce poți
Se remarcă dintre toți
Așa mari tâlhari și hoți
Frunză verde tărăboi
Așa țin și ei la noi
Cum ține lupul la oi.
poezie de David Boia (25 martie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunicii
Demult, cândva pe astă lume
Era un om ce m-apăra,
Și când venea bunica să mă mustre
Moșu-începea a o certa:
- Măi tu femeie, ești bătrână
Ce ai cu fata asta bună?
De iarăși vrei să dai în ea
Eu nu te las, tu ști asta.
Că am și eu o întrebare ;
Ai fost copil, cum ai fost oare?
Tu nu făceai o prostioară,
Și îi scoteai din minți afară
Și pe părinți și pe bunici?
C-așa-s copiii cât sunt mici.
Și-atunci bunica se calma
Și începea a mă pupa,
Și-a brațe tare mă strângea
Că doar era bunica mea.
poezie de Ramona Kovacs (2002)
Adăugat de Ramona Kovacs
Comentează! | Votează! | Copiază!