ofera scaun

Inexistentul de mine

Sunt şeful unui birou
în care se mai află
o masă un scaun
şi câteva creioane

verificasem prezenţa de dimineaţă
era şi masa şi scaunul
erau şi creioanele
ascuţite parcă de voievodul Vlad
numai eu nu eram
plecasem undeva
fără să-mi spun unde
şi probabil iar nu mă voi întoarce
până la prânz

nici când m-a căutat directorul
n-am ştiut să-i spun unde sunt
aşa că a trebuit să-mi pun
o absenţă nemotivată

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuiesc

la două blocuri de mine
da' mă resemnez repede
când mă întâlnesc
nu-mi vorbesc niciodată
am mândria mea
asta contează cel mai mult
în aceste vremuri complicate
ieri stăteam la aceeaşi masă
chiar pe acelaşi scaun
a fost de-a dreptul scandalos
îmi venea să-l apuc de guler
dar nu aveam nici mâneci la tricoul-maieu
să-i spun că eu sunt tu
însă ar fi culmea să iubim
aceeaşi femeie şi s-o vizităm
în acelaşi timp
oare pe cine m-ar iubi?
te-ar iubi pe mine
sau m-ar iubi pe tine?

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezamăgire-n reluare

Ce stare de lipotimie relativă
Îmi scurge tonusul, în grei genunchi
Şi inima-mi se zbate într-un junghi
Şi timp îmi ia, reacţia paleativă.

Sunt bradicardic, nu mai am paloare,
Urechile mi se înfundă, îs down,
Nu am putere, să m-aşez, pe-un scaun...
Sunt singur, nu mai cred nicio reluare.

E pasa proastă-n multe repetiţii;
Când nu mai e noroc, e totul contră
Şi visul şi realul se prăvale-n trombă
Şi-ambiţii se transformă-n inhibiţii.

S-a dus reacţia de-adrenalină,
Este-un preludiu pentru resemnare;
E minus varianta-n prăbuşire lină...
Ultima diferenţă-ntre un eşec şi remuşcare.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste banală

Poveste banală

Ziua-ntreagă
ea, beteagă
strânge pleavă
şi gâlceavă
fără niciun
bob zăbavă;
că albeşte
dând la peşte
ochii peste cap,
fireşte

Gospodarul
cu tot harul
îi oferă,
ea digeră,
viaţa lui
că nimănui
dacă-i iese

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cânta o chitară
Într-o seară de mai
Peste umărul meu
Îndărătul
Ochiului prăfuit ca
O vitrină cu toate manechinele
Fără chip
Decolorate şi goale
Undeva se stingea o ţigară
Într-un hohot strident şi
Scrâşnetul unui scaun ruginit
Pe beton
Ziua ridica stoluri de
Vise gri peste umbra
Unui clopot bătând
De vecernie
Un înger căzuse din cer
Şi asculta
Îşi pusese aripile sub genunchi
Lângă el

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Poduţ Ienuţaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Document

Cineva s-a documentat
Şi a zis concludent
Cum că acest univers
E o carapace în extremis
Fără margini
Aparent potrivnic
La cheremul depărtărilor
De aceea oferă
O învoială statornică
Un spaţiu nelimitat
În speţă paradisiac
Fără de constrângeri
Cu extindere accelerată
Din care evadează evident
Numai cine poate
Ca parte emergentă
A unei contemplative
Înstrăinări în devenire
Peste limita vizibilităţii.

poezie de David Boia (16 februarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbră vinovată

E timp de umbră vinovată
e vremea gri, ca de nisip,
ceva stă pururea să cadă,
ceva îşi caută alt chip,

Statornicia plânge-n sine
în golul dintre amintiri,
vechi măreţii: între ruine,
scuipaţi în moarte – sfinţi martiri.

Mă uit în jur: statornic, vântul,
doar el stăpân rămas în scaun,
actor de circ însuşi cuvântul,
făcând figură de biet claun.

E timp de vreme vinovată,
e vreme gri, ca de nisip,
şi-un murmur tremurând văzduhul,
de parcă-ar blestema Oedip,
azi spulberând zăpada albă,

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coloana fără sfârşit

Oul e infinitul care se multiplică,
îşi păstrează forma perfectă.
Păsările sunt ideea
care iese din inima lui vie,
cu lecţia de zbor în aripi.

Tăcerea rămâne un gest
de împărtăşire a gândurilor;
nu stă la masă,
caută un scaun de timp,
să-şi mărturisească taina-n sărut
înflorind stâlpii porţii.
O bucurie dăltuită-n durere
rugăciunea
spusă de cuminţenia pământului,
domnişoarei Pogany
înainte de a se ridica la cer.

Pe urmele recunoştinţei,
Brâncuşi înduioşat a zidit

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reinventarea sinelui

intr-o dimineata am gasit aranjata pe scaun
o haina nescrisa, un fel de cadavru in descompunere,
desi mama stia ca trebuie sa ma pregatesc de serbare;
in cateva minute eram gata, puteam pleca,
sa ma mai uit putin in oglinda am zis,
si am spart-o,
am adunat cioburile, am construit din nou oglinda
si pentru-ca nu eram in intarziere am spart-o din nou,
am strans resturile, timp era suficient,
ce bucurie, chiar cioburile hade lipseau,
mai bine construiesc un leagan, da,
un leagan al civilizatiei personale,
unul mic, sa incapa intr-un buzunar interior,
sa-mi poarte noroc la serbare.

poezie de Iulia Balcanas
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie

Stau...
Pe scaun, într-un birou cam strâmt
Privesc cum timpul trece leneş
Şi-aştept să văd cum e să stai... mai mult...

Zâmbesc...
Când mă gândesc că voi pleca acasă
Şi nu voi mai privi nici timpul,
Şi voi avea o altă ocupaţie... să trândăvesc...

Gândesc...
Ca un copil ce-şi uită jucăria
Şi nu mai ştie cine e
Aş vrea să mă gândesc la tine... dar nu mai pot...

Pierdut...
În amintiri ce zilnic mă-nconjoară
Îmi dau târcoale şi mă-ndeamnă
Să nu te uit, să vin la tine... dar nu ştiu unde...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Murariu
Adăugat de Daniel Murariu
Comentează! | Votează! | Copiază!