Serioase/triste despre ochii tai ma urmareau, pagina 11
Ție
Au ce mi-a fost din tine mai aproape?
Umbritu-ti par, sau fruntea grea de nor,
sau mana ta, in care, la izvor,
mi-ai dat sa beau din claru-adanc de ape?
Sau glasu-nvaluindu-ma usor,
sau ochii tai in cari o lume-ncape,
ce deodata mi-o deschizi subt pleoape
sau drumul laolalta, suitor?
Dar daca vocea s-a-nasprit prin vreme
si parul n-a putut de ierni sa scape,
in ochii tai privind o, nu te teme!
si azi mai regasesc acelasi dor,
pe care anii au stiut sa-l sape
in limpezimea primului fior.
poezie celebră de Veronica Porumbacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu cred în ceru-acela
Nu cred în ceru-acela
Cântat de popi, mereu;
În ochii tăi cred numai,
Acolo-i cerul meu.
Nu cred în Domnul Sfântul
Cântat de popi, mereu;
Cred doar în inimioara-ți
Și n-am alt Dumnezeu.
Nu cred în Necuratul
În Iad și-n bezna-i grea;
În ochii tăi cred numai
Și-n inima ta rea.
poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În munți
Cu buclele blonde și ochii adânci
Copila pribeagă se duce spre stânci.
Și toamna pictează-mprejuru-i decor,
Pădurea de aur cu frunze ce mor.
Copilă bălană, eu nu știu să-ngân
Cuvinte frumoase ce-n suflet rămân!
Dar poate, iubita, ea nici n-a știut
Cuvântul ce-n păru-i bălai s-a pierdut.
De-atunci al meu suflet aleargă spre stânci
Pe urma copilei cu ochii adânci.
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către chipul din oglindă
Cum stai în ramă și te uiți
Atât de trist la mine,
Mă-ntreabă ochii tăi mirați:
"Mă mai cunoști, străine?"
"Urâtule, nu te cunosc!
Prea palid ești la față
Și prea bolnavi ard ochii tăi,
Privirea lor mă-ngheață...
Că te știam copil nebun,
Crescut în vânt și soare,
Obrazul rumen, ochii vii
Și gura zâmbitoare.
Natura toată se-nchina,
Ascultătoare ție:
Aveai palat un crâng întreg
Și-o luncă-mpărăție!
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară
Visător cu degetele-i lungi pătrunde vântul
printre ramuri și pe fire de paianjen
cântă bietul ca pe-o harfă.
Albi pe fruntea ta-și deschid subțirile pleoape
trandafirii,
fragezi ca fiorii unor tăinuite presimțiri,
tremurând de neastâmpărul ce-ți joacă
viu și cald în vine.
Lacomi și flămânzi îmi strigă ochii,
veșnic nesătui ei strigă
după ochii tăi - scăpărătorii -
cari de luminoși ce-ți sunt, copilo,
nu văd niciodată umbre.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară
Visător cu degetele-i lungi pătrunde vântul
printre ramuri și pe fire de paianjen
cântă bietul ca pe-o harfă.
Albi pe fruntea ta-și deschid subțirile pleoape
trandafirii,
fragezi ca fiorii unor tăinuite presimțiri,
tremurând de neastâmpărul ce-ți joacă
viu și cald în vine.
Lacomi și flămânzi îmi strigă ochii,
veșnic nesătui ei strigă
după ochii tăi - scăpărătorii -
-cari de luminoși ce-ți sunt, copilo,
nu văd niciodată umbre.
poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi - stelele mele
Voi scrie despre stele, cât de sus
Cel care le-a făcut pe cer le-a pus,
Nu voi cuprinde-n versurile mele,
Firește, ce stă scris numai în ele.
Că nici în astre nu stă nicidecum
Scris tot ce ochii tăi citesc acum.
Câți ani-lumină s-au mai furișat
Precum Adam în rai, după păcat,
De când am scris, până te furișezi,
Citind acest poem să nu te vezi
După părerea mea ispititoare
Ca Eva după măr, în înserare.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (25 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drum crucial
Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu -
Eu coboram mâhnit din conștiința mea,
Iar El urca surâzător spre ea!
Și ne-am oprit la jumătatea scării
Încrucișându-ne în clipa-ntâmpinării
Săgețile perechilor de ochi ca de-obicei -
Ah! ochii Lui cum seamănă cu ochii mei!
Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit din nou cu Dumnezeu -
El cobora solemn din conștiința mea,
Iar Eu urcam surâzător spre ea!
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Găinăreasa, cum văzu pe fiul de împărat, își aruncă ochii asupră-i cu o căutătură așa de mângâioasă și așa de plină de dragoste, dară cu smerenie, încât feciorul de împărat se fâstâci oarecum, dară își ținu firea. Simți că obrajii îi arde, o sudoare rece îl trecu, și inima începu să-i tâcâiască, de părea că o să-i spargă pieptul. El însuși nu-și putea da seama ca ce poate să fie istoria asta. Plecă ochii în jos, nu zise nici cârc, și se întoarse acasă.
Petre Ispirescu în Zâna munților
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Priviți...
Priviti in ochii mei
Si veti vedea cit sufar.
Priviti si veti vedea in ei
Un bot de sticla rupta,
O sticla care fara ei
Nu pot vedea nici soare,
Nici luna pe cer sclipind,
Nici mama-n asteptare.
Priviti atent si veti vedea
Cit lacrimi ei au scurs,
Si nimeni nu ma va credea
Cit ochii mei au plins,
Au plins de-a tita dor si asteptare
Au plins, caci numai aveau rabdare,
Au plins, caci nu mai pot vedea
Si a ramas un semn in viata mea.
Priviti acum la soare si la luna
Priviti cit vederea vii buna,
[...] Citește tot
poezie de Olga Savciuc (iunie 2005)
Adăugat de Olga Savciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!