miez

Miez de fier

O epavă se plimbă printre copaci
atât va mai rămâne din mine
oamenii trec
se grăbesc să moară
curajul lipseşte şi vântul stingher
ridică o fustă
întoarce o vorbă
toţi mi-s-au îngrămădit în suflet
ca ţurţurii
stau gata să-mă străpungă
picioarele frumoase se ridică precum scânteile
peripeţiile unui mojic pe o plajă
întrerup bătăile
dedesubt se zvârcolesc angoasele

secundele trec iubito
ne traversează
singurătatea în care te-am îngropat
se revarsă ca o spumă şi ne-nghite pe toţi

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Manea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când simt că sunt supărată...

Când simt că sunt supărată,
De griji şi oboseală încărcată,
Mă întorc la casa părintească,
Ca măicuţa mea bună să-mi vorbească.

Stăm de vorbă, până-n miez de noapte,
Vorbim despre tot, şi despre toate,
Îi spun mamei ce m-a supărat,
Iar ea mă linişteşte cu un sfat.

Oricând găseşte o vorbă bună
Şi mi-o spune ţinându-mă de mână,
Cum făcea când eram micuţă,
În a ei ogradă, o fetiţă.

Nu ştiu mamă, cum mai poţi,
Să-ţi ajuţi copiii toţi?
Că anii repede au trecut
Şi tu ai îmbătrânit.

[...] Citeşte tot

poezie de Felicia Niculina Lămăşanu
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţia nu există

În seara asta trebuie să vii mai aproape de mine, călătorule,
Pentru că vreau să te sărbătoresc.

Frumuseţea ta îmi provoacă o stare de extaz,
Îi face pe vecini să se plângă
Atunci când în miez de noapte încep să strig –
Pentru că nu pot îndura singur toată această bucurie.

Voi da naştere unor sori.
Voi ţine pădurile cu coroanele în jos,
Scuturând din copaci şi tufişuri, cu blândeţe, în poala mea
Animale cu blană moale.

Ceea ce tu concepi drept imaginaţie,
Pentru mine nu există.

Orice poţi face tu într-un vis
Sau în pânzele minţii

Mâinile mele pot extrage – viu – din buzunarul hainei.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Hafiz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criptă

Criptă înfiptă în miez de ţintirim,
ţârâim, deci trăim, deci minţim, chinuim,
un dihor jupuit, un act ilicit,
un erou pozitiv, uneori evaziv,
confruntat cu un piept de aramă, femeie
ori amazoană din filme cu cheie,
papagalul le ştie pe toate-i deştept,
îl cheamă ca rege italic Umbert,
noi cădem, noi mai gemem, nu ne vedem,
suntem demni orişicând, mai cu seamă-n mormânt,
sunt cadavre plutind pe Sena, sub cer,
papagalul repetă scena de ieri,
când cu puşca nea Ceaşcă ucise doi urşi
îmbătaţi cu alcoolul de pe la Huşi,
la banchet vin cu ştaif luptătorii de ieri
ce furară ca-n codru cupru şi fier.
Trec cocorii, o mie, văd temple în zbor,
Ei salută religii ce nu se mai cer,
Am uitat de gulaguri şi de holocaust,
Pregătim papagalul să ţină un toast.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prăbuşire

lui Karl Borromaeus Heinrich

Sub întunecatele arcade ale tristeţii noastre
Seara se joacă îngerii cu umbra morţilor îngeri.
Deasupra iazului alb
Sălbaticele păsări au plecat.

Visând sub sălcii argintii
Obrajii noştri dezmiardă îngălbenite stele,
Apleacă fruntea trecutelor nopţi.
Veşnic la noi se holbează înfăţişarea albelor noastre morminte.

Liniştit se descompune aerul pe singuratice coline,
Zidurile goale ale tomnaticelor dumbrăvi,
Sub arcade de spini
O frate ne ridicăm limbi oarbe spre miez de noapte.

Comentarii

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am sa va spun...

N-am sa va spun pe cine-am iubit, dar am iubit,
N-am sa va spun pe cine iubesc, dar iubesc.
Cand bate vantul peste delta, trestiile
Lin se leagana, vii se leagana, vii fosnesc.

N-am sa va spun pe cine astept, dar astept.
Inima n-are aripi, dar deseori zboara.
Toate cantecele lumii, toate, s-o stiti,
Incap intr-un flaut, intr-o vioara.

Cerul n-are margini, stelele au,
Miez si margini de foc are si soarele.
Vantul de seara mi-a spus c-o sa moara
Dac-o sa-i rupeti in drum picioarele.

Ce sa fac, dudule? Incotro s-o apuc?
Ma striga din patru parti zarile.
Muntii cu paduri cu tot mor sufocati
Si-n curand o sa moara sufocate si marile.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafea în roşu

dimineaţa aveam o cană roşie
din cafea mi-ajungeau minutele
până la cea din urmă sorbire
şi drumurile începeau
de sub fereastra sub care
nucii se-ncăpăţanau să crească
rotunde şi amare clipe cu miez lăptos.
labirintul gustului se oprea la frunza de alun
şi ştiam de pe atunci că până la pădure
mai era cale de-o oră
de mers alene pe gânduri
şi abia mijeau zorile şi-n geam
stăruiau rotocoalele de fum alburiu
din soba cu lemne.
pietrele de pe drum şedeau cuminţi,
aliniate ca şi cum urmele oamenilor
au nevoie de troiţe tăcute
pe-o colină de deal absent de minusurile
verticale ale copacilor plini de crestături.

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia cărămidaaa!...

Se petrece coviltirul bej spre maroniu
Cu laiul Petre căţărat pe-o capră
Tras de-un căluţ stelat, un bidiviu
Şi gerul strigă "Cărămiiizi!!!"... de crapă.

E de departe, oricum pentr-o căruţă
Şi mai lung pare drum că încă-i criză
Şi-şi poartă tot, nevoi într-o tăgârţă
C-o păturică, hrană... Nu-i valiză!

Se-opreşte iar la bar să se-ncălzească;
Nu e cu ţuica, e serios, îi trebuie bani
Şi stă şi-n noapte aşa să povestească
Cum face marfa cu copii... Are duşmani!

O dă p-aici c-a mai adus de sobe,
D-are şi groasă d-aia pentru ziduri,
Însă vrea bani s-o dea, nu doar pe vorbe;
La el fac toţi şi-o dau pe te miri ce... pe bliduri.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patul lui Procust

Felie de noroi e ciclul meu,
Spre capătul carent răzbat cu greu,
Fuiorul tors al cretei mi-e povară,
Şi de mă apără, mă şi măsoară.

Triunghiul tău înscrie albatroşii,
Şi doare mlaştina cu viermii roşii,
Dar cum, mirajul frumuseţii nevalente,
Când ochiul meu spre cruguri, sus, atent e?

Hrăniţi cu putrezime de asemeni,
Se-ngraşă nuferii suavi şi gemeni,
Eu, plin de bale şi vâscos, greu lupt
Alăturea, din soare să mă-nfrupt.

Cu burtă flască, la urechi rubin,
Cu clopoţei de slavă şi venin,
Vecin cu mine e şi se târăşte, totuşi
Împărăteşte balta, albii lotuşi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prohod

Te-ai aşezat pe pieptul meu, iubito,
Ca un bănuţ pe pieptul unui mort
Căci neputinţa mi-ai ghicit-o
Şi frigul ce în mine-l port.

Simţindu-ţi răsuflarea caldă
Şi stând, aşa, în delăsare,
Imagini sumbre mintea-mi scaldă
Şi-mi vin gândiri de îngropare:

Văd licurici în noapte cum lumină
Călătoria mea spre nicăieri
Şi crengi de plop văd cum suspină
În seri de humă şi păreri.

Iar din coroane de rugină
Salcâmii – prohodind frunzare
Vor străjui sleita-mi tină
Până-or pieri şi ei-n uitare.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!