mers

Limita irecuperabila a desavarsirii

întotdeauna vei avea de ales
între spălarea creierului
şi spălarea inimii

viaţa precum o falie roz
trasată de un pumnal pentru mistreţi
în nebuloasa conştiinţei tale

trenul se urneşte greoi.
tunelurile te orbesc.
în cele din urmă,
cea care te aruncă din mers
şi te sfîşie,
sălbatică,
este tot ea,
poezia -
limita irecuperabilă a desăvîrşirii

poezie de Angela Furtună
Adăugat de Anca Unceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimicul este o spumă

Nimicul este o spumă
Ca rânjetul de pumă,
Sirene cu sirene,
Corăbiile alene
s-or scufunda-n adânc,
te plâng, te râd, te plâng.
În mers spre univers,
Vom întâlni un pers,
Ne-o dărui un fruct,
Determinantul punct.
Tangaj, beţie albă,
Mărgele pe o salbă,
Pe gâtul tău, iubito,
Mă-ntunec doar, privind-o.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă cu mâine

Îngerii îşi chemau aripile în case. Ploua
cu păcate. Pe ziduri cărimizile aşteptau un zidar..

Ea se privea de sub umbrelă
pe pasarelă
în mers
în geamul trenului neşters.

Ploua cu ziduri pe zidari
ploua cu şes la munte
cu cârciumi peste lăutari
cu-n rid peste o frunte.

Doar un câine, doar un câine
blând se uita
la nimic.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vânt de dor

Azi m-a purtat pe aripi de iubire
Înspre nisipul mării.
Cu mers mărunt, cu chipul trist
Cu capul aplecat, privind în gol...
O scoică am găsit.
Adusă pe nisip de-un val învolburat
N'ăuntrul ei era o perlă
Diversă de toate cele!
Un roşu aprins... culoarea iubirii.
Mi-ascund nerăbdarea sub voalul candorii.
Dar sunt fericit că te-am găsit,
Comoară nestemată a fericirii!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea unui nemernic

Tu Isus, te rog mă iartă
că n-am mers pe drumul tău.
N-am venit să bat la poartă,
să mă-închin la Dumnezeu.
Dacă Tu îmi ierţi greşeala,
cât trăiesc te voi urma.
Credinţa îmi va fi calea,
răul îl voi îndrepta.
Te rog luminează-mi mintea!
Scoate-mă din întuneric!
Stăpână îmi va fi cinstea,
Nu voi mai fi un nemernic.

poezie de Dumitru Delcă (19 mai 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva între ieri şi mâine

coboram în cetate (tiptil)
împreună cu mine-copil

am mers mult slăbisem un kil
mersul devenise ostil

mă-ntorceam ca un câine docil
(renunţasem deci la exil)

se mira copilul din mine (debil)
cât de mult mă implic inutil

eram eu (ca un fitil
între mine-naiv şi mine-abil)

m-am întors din cetate umil
(eram dintr-o dată subtil)

poezie de Călin Hera
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

O rază în mers

Ea stătea rezemată de o rază a ochiului meu.
Veneau ciocârliile prin venele coapselor
şi auduceau semicuiburi
cu pui înfometaţi de zmei.
Două morminte cununau un adormit
în faţa unui sobor de luni
zeci de cruci în picioarele goale
împingeau pământul la vale
Liniştea juca tăcerea la zid
în monede în formă de gură.

Ea stătea rezemată de umbra piciorului meu.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uni... vers

Ce mult mi-aş vrea, mai mult decât orice,
Să ştiu c-o să mă ştiu ştiut un altceva, altfel
De-un fost ex-Terra-om ce-ar provoca de ce
Doar pentru c-ar fi fost un singular... niţel.

... În viaţă nu se ştie de orişicare şters,
Dar cel puţin cuvânt de-un unic, uni... vers...
Prin care aş fi trecut odată în pas de mers!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi către cer

mă adresez nimănui
cu speranţa deşartă
de a mă auzi cineva
am înconjurat zidurile lumii
în flăcările sufletului
am mers înainte
m-am trezit în genunchi
păşind apoi în cruce
pe aleile murdare ale anilor scurşi
în puritatea cuvintelor nerostite
mă loveam la fiecare pas
de cioburile timpului
rătăcit în singurătăţi atemporale
răstignit între paginile goale
obosit de cicatricile universului
căutând Calea
zi de zi
păşesc către cer

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azilul de nebuni (8)

Baudelaire a mers
la azilul de nebuni
deghizat în psihiatru.
A stat acolo
două luni
şi când a plecat
scrântiţii din azil
ajunseseră să-l iubească atât de mult
încât l-au urmat
de-a lungul întregii Californii,
iar pe Baudelaire
l-a umflat râsul văzând cum
întregul azil de nebuni
se scărpina
de piciorul lui
ca o
pisică bizară.

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!