mananca

Ei spun: "Eu cred în natură". "Natura este armonioasă". Peştii mari îi mănâncă pe cei mici. Fiecare organ se luptă constant cu bacteriile invadatoare. Asta este ceea ce vrei să spui tu prin armonie? Există planete care explodează, acolo în spaţiu. Meteoriţi care se lovesc între ei şi explodează. Care este scopul pentru toate acestea? Care este scopul inundaţiilor? Să-i înece pe oameni? Cu alte cuvinte, dacă începi să cauţi un scop, trebuie să cauţi peste tot, să vezi imaginea de ansamblu. Aşa că, omul îşi plasează propriile valori asupra naturii.

citat din Jacque Fresco
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu accepta

Nu accepta aceste ploi târzii.
Mai bine leneveşte. Fă din durerea ta
O imagine-a deşertului. Spune s-a mai spus
Şi nu mai privi spre-apus. Refuză

Să te predai. Încearcă şi-n acest an
Să trăieşti singur lunga vară,
Mănâncă pâinea ta uscată, abţine-te
Să lăcrimezi. Şi, mai ales, nu învăţa din

Experienţă. Exemple: tinereţea mea,
Întoarcerile mele târziu în noapte, ce-a fost scris
În ploile de odinioară. Nu mai contează

Acum. Priveşte-ţi faptele ca şi cum ar fi-ale mele.
Toate vor fi cum au mai fost: Din nou Abraham
Va fi Abram. Sarah va fi Sarai.

*** Biblie – Abram şi Sarai sunt numele iniţiale ale patriarhului Abraham şi ale soţei sale Sarah.

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bizadeaua

Ce-mi staţi ca nişte bizadele aci-n drum, cu mâinile-n
Şolduri?
Bă, bizadea! Bizadeaua dracului!
Bă, puţă!

De obicei copiii erau bizadele,
Noi care îi încurcam pe cei mai mari,
Şedeam în picioarele oamenilor.
"Să pună mâna să lucreze - auzeam -
Să pună turul la tânjală, că aici e de tras!
Da' cine cred ei că sunt, să nu facă nimic?"

Asta o spunea Catalina lui Ioane la ai ei.
Avea vreo 15, un pluton întreg,
Şi i se părea că mănâncă mult.
Ce să mănânce, că rar apucau să se sature.
- Bă, gămane!
Altul era marda. "Marda dată ninciu!"
Şi dacă unul nu lua lingura repede din strachină
I se părea că e moale, nu e nimic de capul lui.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire după iubire

Va veni vremea
când, cu încântare,
vei spune bun venit sosirii tale
la propria uşă, în propria oglindă,
şi fiecare va răspunde zâmbind la salutul celuilalt

spunându-i, stai jos. Mănâncă.
Îl vei iubi iarăşi pe străinul care ai fost.
Oferă-i vin. Oferă-i pâine. Înapoiază inima ta
ei însăşi, străinului care te-a iubit

întreaga ta viaţa – şi pe care l-ai ignorat
pentru altcineva, străinului care îţi ştie toate tainele inimii.
Răsfoieşte scrisorile de dragoste de prin sertare,

fotografiile, vechile însemnări disperate,
decojeşte-ţi imaginea din oglindă.
Aşează-te. Sărbătoreşte, înfruptă-te din viaţa ta.

poezie de Derek Walcott (1986), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi muntele dă poruncă

Şi muntele dă poruncă:
Cine-l stăpâneşte încă,
Să se suie-n vârf de stâncă,
Să privească-n vale-adâncă,
Să vadă acolo-n luncă
Cum merg oamenii la muncă.
Pentru ei munca e sfântă.
Omul muntelui ascultă.
Tot ce vede îl încântă.
Apoi, fără de poruncă,
Coboară şi el din stâncă,
Haina de pe el aruncă
Şi pune mâna la muncă.
A-nţeles că munca-i sfântă,
Că fără ea nu se cuvântă.
Cântă cucul jos în luncă,
De prânz oamenii mănâncă,
Şi beau apă de sub stâncă.
Puţin timp apoi se culcă,
Să mai poată munci încă,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (24 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie

Prietene, de vii în ţara mea
Şi vrei să afli totul despre ea,
Ascultă-o rapsodie de Enescu,
Citeşte un poem de Eminescu,
Priveşte "Pasărea Măiastră",
Ori mergi la marea cea albastră,
Contemplă "Gânditorul" din argilă,
El în istorie e prima filă!
Admiră cerul, de-i senin ori înnorat,
Spre el drapelul ţării mele-i înălţat.
Urcă pe munţi, coboară spre câmpii
Şi prinde-te în jocuri de copii.
Mănâncă borşul românesc cu cimbru
Şi calcă rar pe urme vechi de zimbru.
Intră să vezi o veche mănăstire
Şi sufletul ţi-l umple de iubire.
Prietene, de vii în ţara mea,
Aş vrea să afli multe despre ea;
Te voi primi cu pâine şi cu sare,
Venirea ta va fi o sărbătoare!

poezie de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când e lumea şi pământul, există o categorie sufletească de oameni puşi pe capătuială, pentru care banul e mai presus de orice, e singura valoare în care cred şi căreia i se închină, pentru că banul e cel mai bun prieten, cel mai bun protector, el n-are miros şi deschide toate uşile. Şi cum omul, spre deosebire de animale, mănâncă mai mult decât pentru a-şi astâmpăra foamea, bea mai mult decât pentru a-şi astâmpăra setea, face amor nu numai pentru a-şi reproduce specia, ucide cu premeditare, fără să-şi mănânce prada, acumulează mai mult decât ar avea nevoie chiar pentru un trai îmbelşugat, e rapace, pentru că acumularea îi dă senzaţia de siguranţă şi de superioritate asupra altuia. Asta dovedeşte cât de puţin evoluează mentalitatea oamenilor.

Ileana Vulpescu în Arta conversaţiei
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec liniştit

M-aş mai uita curat la frunza verde,
dar amintirile mă trag în jos
şi mă înec în frunza verde
de verdele trăit mă înec în frunza verde.

M-aş mai uita la piatra albă
lucindă, mirosind
a soare orbitor şi a potcoavă,
dar amintirile mă trag în jos
şi mă înec în piatra albă
şi mă sufoc în aerul de piatră albă.

M-aş mai uita la animalul gingaş
care mănâncă înfometat
pe animalul foarte gingaş
rănit mortal şi de mâncat,
dar amintirile mă trag în jos
şi mă înec, mă înec în foamea animalului înfometat
şi mă înec, mă înec în animalul de mâncare.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire

Învăţătoarea mea din clasa-ntâia
De mult de-aici din lume a plecat,
S-a dus să-nveţe-n lumea cealaltă
Copii ajunşi la vârsta de-nvăţat.

Era o fetişcană numai soare
Venea la şcoală tot în pas zorit,
Iar în recreaţii sta întotdeauna
Cu fel de fel de cărţi la tăinuit.

S-a-mbolnăvit odată într-o toamnă
Şi-ntregul an s-a chinuit în pat.
Într-un târziu ne-a spus domnul director
Să n-o mai aşteptăm, că s-a mutat.

Tu, timp, n-o mai lăsa acum furtunii,
N-o mai lăsa prin vânturi şi prin ploi.
Destul s-a chinuit săraca
Până s-ajungă de la ea la noi.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Virgil Carianopol
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocel

S-a deprins aşa să fie
Tot prezent la datorie
Ştie locului tot rostul
Şi nu-şi părăseşte postul.
Mai greşeşte câteodată
Numai pentru câte o fată.
Inima îi dă îndemnul
Ca să-şi încalce consemnul
La iubită merge-n salturi
E un bun săritor de garduri
Precum un sportiv distins
Nu se dă vreodată prins.
Dacă-l pedepseşti cumva
Nu mănâncă şi nu bea.
În greva foamei a intrat
Pe termen nelimitat.
Vorba nu-i face plăcere
Scoate-un strigăt de durere
Nemişcat şade pe coate
Doar cu gândul dus departe

[...] Citeşte tot

fabulă de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!