Poezii despre macii, pagina 11
Sâmbăta lui Ingrid
în fiecare sâmbătă mă întâlneam cu Ingrid undeva la marginea orașului,
acolo avea o căbănuță plină de praf și lucruri inutile.
în prima zi m-a învățat cum să sting țigările de pielea ei încinsă de dor,
asta îi mângâia orgoliul și se simțea cu adevărat împlinită.
după o luna învățasem să ne tăvălim printre macii de pe dealurile din Lahti,
lumea devenise bănuitoare, ne credea îndrăgostiți de legendele cu dragoni ce scuipă
flăcări
dar noi știam prea bine,
că nu e așa.
seara ne costumam în oameni triști și ne dechideam aripile în zadar,
vinul ieftin nu ne ajuta să trecem peste prăpastia veșniciei,
nici măcar el.
poezie de Eduard Dorneanu (23 iulie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea apasă în inimi cu foc
Pupila fericirii înnoadă undele inimii,
Pașii prind aripi suflecate de gene,
Într-un cuib de senzații dorm
Visele unse cu lacrimi de pene.
Se face lumină în poezia lumii,
În genunchi printre veacuri reciți
Alintându-mi fruntea cu degetele
Transformate în îngeri și sfinți.
Iarba adună macii în șoapte,
Îi așezăm în patul conjugal,
Intrăm în miezul clipelor plăcute
Și ne-nvelim cu unduiri de val.
Luna se uită din cer furibundă,
Trifoiul de raze îmi poartă noroc,
Noaptea se multă-n arborii vieții
Fericirea apasă în inimi cu foc!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul s-a șters!
Totul s-a șters!
A curs cum marea are valuri nepereche
Un somn adânc va pribegi pe ape
Doar soarele râmâne nemișcat,
înnobilind iubirea cu silabe
Și de vei vrea o toamnă
și o vară în testament
Se vor ascunde macii.
Citiți cu inima îmbrătișată
În palma ta în focul dintre spații
Și parcă azi mă trece înserarea
Acelor clipe de cobzar bătrân,
Când pe cosițele de păr greierii
Și licuricii cântau, mirosind a fân.
Un ochi demonic, moarte și iubire
Încetinind a îngerilor aripi
Se nasc din lumină,
Când în stele împarte demiurgul
Tot ce-i vânt și seară înserare de albastru.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am vazut vara
Macii însângerează vara
Vara își arcuiește verdele
Tulpinile verzi
taie arșița-n două.
Lumina născând albastru
Adulmecă spicele aurii
Aur arzând străbate
Oglinda albastră.
Aripile strapung aerul
Suflete albe
Căzând fulgerate în valuri
se-ntorc în mare.
Norii însetați aruncă
Lacrimi rotunde
Tulburând liniștea
Pământului încins
Visele negre ascund
Rotunda lună
Cuvinte ucise, nasc
Colțuroasele pietre.
[...] Citește tot
poezie de Monica Danila
Adăugat de Sorina Minescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai fiindcă ești femeie
Numai fiindcă ești femeie,
Ființa ta înalță munți.
Tu hrănești fără-ncetare,
Prunci de dragoste flămânzi.
Numai fiindcă ești femeie,
Macii înfloresc în grâne...
Te înalți precum o zee,
Imn al patriei române.
Lacrima ți-e limpezimea
Râului curgând din munți.
Tu-ncolțești în no iubirea
Și cu dragoste ne-ncânță.
Ce miraj te poartă-n ceruri,
Astăzi, înger de lumină?
Pe-ale timpului creneluri,
Palid chip de lună plină,
Țeși argintul din clepsidră,
Tâmplelor le dai lucire...
Numai findcă ești femeie,
Ne hrănești cu fericire.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Talisman
Din fiecare dimineață
izvorăște un fluviu
iar timpul neterminat
se întoarce în mine și în tine
să curgă într-o albie
care desparte două grădini
în grădina mea te-am pândit uimit
de acolo te furișezi în gândurile mele
lași o sămânță din altă lume
o lacrimă
pe macii înfloriți pe malurile tale
te-ascunzi în umbra unui fulger
o rană adâncă
prin care zorii sângerii
picură în lanuri
șoaptele noastre de dragoste
imprimate pecete pe maci
[...] Citește tot
poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plămădind lumina după ușă
Morile de vânt mătură semințele norilor,
Razele soarelui sunt făina luminii,
Icoanele miresmelor așteaptă în ramuri
Să înflorească în neștire spinii.
Doar văzând cum macii trec în sânge
Și plumbul pedepsește crunt vânatul,
Fața suptă-a bucuriei noastre
Traversează în genunchi înaltul.
E nevoie să-nchid nostalgia
Din rana unui suflet chinuit
Ce a rămas să-și bea singurătatea
Sub flacără gălbuie de chibrit.
Bate-n mine o armată beată
De încercări în duhuri de cenușă,
Te voi găsi în morile de vânt
Plămădind lumina după ușă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Too much... maci
un mac... doi maci... trei maci...
un câmp de maci...
prea frumos în natură,
prea mult în poezie...
de atâția maci, văd roșu
și nu mai raționez,
că tot sunt Taur!
când "lălăim" macii,
ei se răzbună,
se demonetizează,
se depreciază,
se devitalizează,
se ofilesc,
fiind
și-așa foarte fragili...
piere magia...
tot ce e mult strică
sau... se strică, nu?
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și rănile știu să râdă
Da, ești ploaia ce cade în mine,
jucăușă ca un copil desculț în iarbă
care înalță zmei,
hohot de dumnezeire
și laptele dulce din sânul poemului.
Îmi înflorește urechea când îmi șoptești
că ai vrea să-mi mângâi macii din sânge,
că așteptarea din trupul tău
nu mai are spațiu pentru a-și întinde brațele,
doar sărutul dornic să ni se lipească pe buze
ca aripa de cer,
când noaptea se va încolăci pe trupurile noastre,
fără să ne pese că jarul stelelor
ne va lăsa urme adânci
cât degetul unui înger.
Apoi ne vom spune
că si rănile știu să râdă frumos...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec acrișor
Rozaliu. Rozalie.
Răsărea. Răsărea.
Ca un crin se trezea
Uitătura-ți zglobie.
Lalea neagră țineai
Între grinduri holande,
Cu privire de bande
Braconam. Braconai.
Vinovați. Ne-am temut
Se lumina rozaliu
Nici un nor. Totu-i viu
Ai gemut. Am gemut.
Fruct oprit pe ram rupt
Ne-am înfipt în el dinții,
Pe noi doară, cuminții,
Cine să ne fi corupt?
[...] Citește tot
parodie de Constantin Ardeleanu, după Zaharia Stancu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!