l�sa�i copiii s� g�ndeasc�

Hârciogul

Hârciogu-adună făr ́ habar
Şi are-n casă şi-n hambar
Depozite şi-antichităţi
Aduse din vecinătăţi
Depuse-acolo teanc grămadă
Ca lumea să vadă,
Cât este el de strângător,
Nu e deloc risipitor.
Şi-a angajat în treaba asta
Chiar nevasta
Iar la copiii lui zevzeci
Le ţine lecţii zeci şi zeci
Să fie-abili şi vanitoşi,
Orgolioşi,
Să ocolească modestia
Verişoară cu prostia!

Familia, fără vorbă multă,
Îl ascultă
Iar mult stimata hârciog-doamna,

[...] Citeşte tot

fabulă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lydia Harris (la telefon): Deranjez?
Bob (face o pauză): Nu, tu nu deranjezi niciodată.
Lydia Harris: Nu mai sunt covoare roşu burgundia în stoc – mai durează 12 săptămâni. Ţi-au plăcut şi alte culori?
Bob: Orice preferi tu – eu sunt complet pierdut.
Lydia Harris: E vorba de un simplu covor.
Bob: Nu la asta mă refeream.
Lydia Harris: Atunci?
Bob: Nu ştiu, vreau doar să... fiu sănătos. Aş vrea să am mai multă grijă de mine, să încep să mănânc mai sănătos – fără atâtea paste. Aş vrea să încerc mâncare japoneză.
Lydia Harris (rece): Atunci de ce nu rămâi acolo? Aşa poţi avea parte de ea în fiecare zi.
Bob (se abţine): Copiii ce fac?
Lydia Harris: Bine, le e dor de tatăl lor. (Face o pauză.) Bob, e cazul să-mi fac griji pentru tine?
Bob: Numai dacă ţii neapărat.

replici din filmul artistic Rătăciţi printre cuvinte, scenariu de Sofia Coppola (3 octombrie 2003)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moisescu: Eu nu cred în minuni! S-a trezit iar ateul din mine. Ateul crescut la şcoala muncii.
Contabilul (Blând): Domnule Moisescu! Noi înţelegem. Noi suntem hârţogari de-ai tăi şi putem înţelege orice. Noi am trăit o viaţă aplicând ştampile. Dar în spatele nostru vin ceilalţi. Vin milioane. Ei au muncit greu în peşteră. Muncesc şi acum. Ei vin, muncind. Răscolesc pământul. Caută rădăcini dulci şi fructe sălbatice. Ei cern nisipul, în căutare de aur. Sunt cu femeile şi copiii după ei. Ei vin pe urmele noastre şi au încredere în noi. Noi am deschis un drum în care ei cred. Sunt siguri că la cap de linie îi aşteaptă o minune. Şi dumneata spui că nu mai crezi în minuni!
Moisescu: Ştiu. Peştera a fost o rătăcire. A fost o dulce utopie. Acum rătăcim iar. Căutăm o nouă himeră. Şi poporul ne urmează, cuminte, ascultător, din rătăcire în rătăcire.

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunia şi amorul (fabulă)

În nişte fabule un poet scrie
Că Nebunia şi pruncu-Amor
Se jucau singuri pe o câmpie,
În primăvara vieţii lor.

Ştiţi că copiii cu înlesnire
Găsesc sujeturi de neunire;
Ei dar odată se gâlceviră
Pentru o floare ce întâlniră.

Striga Amorul în gura mare;
Cealaltă, însă, minut cumplit!
Îl izbi-ndată atât de tare,
Cât de lumină ea l-a lipsit.

Adânc copilul simţi durere,
Rămânând astfel fără vedere.
Trista lui mumă jalbă porneşte
L-al său părinte, stăpân ceresc:

[...] Citeşte tot

fabulă clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea omului de lut

Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până şi crezul pus în gând,
Şi dragostea-i tot din pământ.

Şi a crescut mare, fălos,
Şi-a cunoscut o Ea din lut
Şi-a dus-o într-un crâng umbros
Şi s-au unit într-un sărut.

Şi-au construit casă din lut
Şi prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Şi lutul le-a fost martor mut.

Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Şi lutul înverzea uşor
Păsări din lut cântau pe glie.

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu (6 februarie 2016)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce cad frunzele din pom
Şi zilele din bietul om?
De ce mâncăm ca să trăim?
De ce trăim, ca să murim?
De ce ne înmulţim prin sex?
De ce e totul aşa complex?
Când viaţa e atât de scurtă,
De ce, atunci, atâta luptă?
De ce cad ploile din cer?
De ce în jur e-atât mister?
De ce e viaţa un tumult?
De ce iubim atât de mult?
De ce e Universul infinit
Şi viaţa are un sfârşit?
De ce nu-i viaţă fără moarte?
De ce citim atâta carte?
De ce dorim să ştim atât de multe,
În loc să stăm cuminţi în curte?
De ce nu-s frunzele şi iarna verzi?
De ce în Dumnezeu să crezi?

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere românească

N-am cunoscut mai sadică durere,
Mai nemilos, ori mai teribil chin,
Încât, la disperare,-o mângâiere
S-o caut într-o cupă de venin,

Şi nici calvar, nici crunte suferinţi,
Să te aducă-n stare inumană,
Uitând, cât ar fi noaptea de cuminţi,
Să-ţi baţi copiii, ziua, de pomană;

Nu este caznă,-ncât ai accepta,
Indiferent ce tare eşti de vână,
Să nu-ţi mai pese, tu, în casa ta,
Cu soacra dacă stai şi-o săptămână,

Sau vreo tortură crudă, bestială,
Mult mai feroce,-ncât să nu ai parte
Ca pân' s-ajungi în stare de sminteală
Să îţi iubeşti duşmanul tău de moarte,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

După stricarea Troadei, în vreme ce rămăşiţurile zidurilor, a capiştilor şi a palaturilor sale încă abureau şi când supt aceste năruiri văpsite de sânge, Priam, norodul şi copiii săi erau îngropaţi, când femeia şi fiicele sale se duceau în robie să slujească pe nişte biruitori fuduli şi când aceşti însuşi biruitori erau să pieie, unii în palaturile lor, alţii pe mări, unde cu ticăloşii să umble din ţărm în ţărm, în voia valurilor, a vânturilor şi a furtunilor, — în sfârşit, când pe câmpii Troadei, Ahilevs, Hector fiul lui Telamon erau culcaţi în ţărnă şi că o mulţime de eroi amestecau duşmănească lor ţărnă într-un singur mare mormânt, Elena şi cu Menelau, împăcaţi împreună, se întorceau cu linişte şi cu chef la Lachedemonia şi, jăluindu-se cu dulceaţă că el au putut-o crede necredincioasă, el cerându-şi iertăciune că au crezut nişte arătări înşelătoare şi făgăduind că nu se va mai îndoi de dragostea, nici de credinţa sa.

începutul de la eseul Pirostia Elenei de Jean-François Marmontel, traducere de Constantin Negruzzi
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Any Drăgoianu, care scrie permanent poezie pentru copii

Eu nu ştiu dacă îţi convine
Părerile să mi le-asculţi,
Dar ai putea la fel de bine
Să te ocupi şi de adulţi.

Lăsând copiii la o parte
Chiar dacă suntem "mai de ieri"
De-ai scri şi pentru noi o carte,
Ne-ai da aceleaşi mângâieri.

Că de exemplu, n-ar fi crimă,
Întâmplător să fiu acel
Ce într-un vers frumos, cu rimă
Să-mi spui că sunt un motănel.

Într-o întâlnire pe cărare
Să mă întrebi, chiar de ţi-e greu,
Îmbujorată ca o floare:
- Ce face ursuleţul meu?

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Laurian Ionică
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel de iarnă

pe-aleea din parc cu neoane
când toamna nu vrea să mai plece
tuşind nostalgii pe maidane
priveşte la iarnă, cum trece

e-n haină de zahăr şi vine
din steaua de-argint, boreală
pe umăr şi-a pus zeppeline
pluteşte pe-asfalt, minerală

din ochi îi ţâşnesc, cardinale,
reflexe verzui de banchiză
uimiţi, raci adorm în cristale
de gheaţă intrată în criză

pe lac trestii goale se-agită
în ritmuri de blues şi romanţă,
de spaimă în valuri vomită
nostalgice ploi de vacanţă

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Ştefănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!