jos

Praf stelar

Printre degetele mele te-ai strecurat
Şi te-am scăpat, cum scap pe jos nisipul
Şi vântul te-a învolburat şi ridicat,
Mi te-a furat, lăsându-mi slobod tot abisul.

Ai fost purtat către o altă zare,
Către un alt destin, cu alte flori,
Rămasă, mă plâng valuri de mare,
Mă-nvaţă să mă zbat din ţărm în ţărm.

Mă strânge cerul cu a lui culoare
Şi sus şi jos albastrul lui de neoprit,
Stropeşte cerul şi cu marea, lacrimi care,
Se-amestecă cu lăcrima-mi spre infinit.

Se lasă trupul meu şi-acoperă nisipul,
Cu pumnii strâng fărâmele de praf stelar,
Îl simt cum scapă alegându-şi sensul,
Rămân cu pumnii goi, i-ascund în buzunar.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

And I... you

şi pentru că
îmi dai jos de pe inimă
dantela neagră
a acelui fado însângerat,
rămân simplă,
ca un cântec dezbrăcat
pe podeaua cu dragoste.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sclifoseli lirice XIX

Cum mergeam frumos pe stradă
Având şliţul desfăcut
Mă-ntâlnesc cu un prieten
Unu' d-ăla prefăcut:
" Ce faci Petre, cum ţi-e viaţa?"
Mă-ntreabă privind în jos...
Îi răspund, cum mi-este firea:
Mă fac lumii de folos!

Mai departe, alt prieten
Tot aşa, privind în jos,
Mă chestionază sobru
Şi-i răspund tot bucuros.
Şi aşa, preţ de vreo oră
Mă-ntâlnii cu peste-o sută
Unu' nu găsii să-mi zică
De uşa cea desfăcută...

Mai târziu, intru eu ţanţoş
Într-un magazin micuţ

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu (25 ianuarie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suie vertiginos
Până la treapta de jos
Pe urmă aşteptă
Pân' la ultima treaptă.

catren de David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Welcome to Romania!

După ani de viaţă-amară,
Prin stăini muncind cu spor,
M-a cuprins un dor de ţară
Şi de-al satului ogor;

Cum ajung, din avion,
Dracu' ştie, de-un puhoi,
Cu Pandele, văru' Ion,
Ne-am trezit luaţi şi noi

Până într-o piaţă mare,
Unde, toţi strigau, nebuni,
"Jos guvernul, jos cutare,
Noi sunten aici stăpâni!"

Io, ca omul, după drum,
Fui cuprins de-o întrebare...
Nu-mi pica fisa nicicum
Ce-i atâta supărare?!

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus e cerul, jos pământul

Sus e cerul, jos pământul,
din cer ne priveşte Sfântul.
Dumnezeu ne ocroteşte,
iar pământul ne hrăneşte.
Cerul ne este lumina,
pământul ne e grădina.
Cerul, sufletul ne-adapă,
pământul de boli ne scapă.
Din cer am primit fiinţa,
tot din cer avem credinţa.
Noi ştim de unde venim,
ştim şi unde vieţuim.
Bun e cerul, bun pământul,
bine-i că rostim cuvântul.
Totuşi,
ceva rămâne un mister.
De ce urcăm scara la cer?
Ne cheamă oare, începutul?
De-aceea revenim la Sfântul?
La astfel de întrebare

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (18 iulie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Horn

Singur sub paloarea soarelui la asfinţit,
Păr negru ridicat de vânt, o umbră zveltă stând încremenită –
Este puţin rece jos lângă zidulul oraşului, un pic de singurătate.
Sunt un horn care tânjeşte să zboare.

Cu capul coborât, scrutez şanţul lung,
Apa gata să se reverse, şerpuind astfel de mii ani.
Pe mine oare cine m-a întemniţat?

În fiecare după-amiază privesc în sus
La urmele albe lăsate de nori pe cer.

Mi-e dor să călătoresc departe;
O! acel fluviu lung, acei munţi albaştri!
Dacă-aş putea vâna norii ca un cocor sălbatic
Sau dacă-aş fi măcar o infimă particulă de praf...
Dar sunt numai o umbră aruncată jos, pe zidul oraşului –
Aducând însingurare celorlalţi.

poezie de Luo Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Oameni-ţi vor spune totdeauna...
E prea sus!
Niciodată că eşti prea jos

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Navigând în jos pe Râul Mistic

Cu motorul torcând leneş, am pornit pe râu în jos,
Strecurându-ne printre geamanduri şi bărci;
În curând vom rămâne numai noi şi Dumnezeu.

Am trecut deja cu bine dincolo de bară,
Primind în piept salutul sărat al rafalelor de vânt.
Trăgând voios de şcote-am ridicat velele;
Va-începe-îndată cursa,-n volte strânse.

Pânzele vibrează-n vântul tânăr şi-îndrăzneţ
Cu o forţă imaterială, puternică şi elastică.
Rafalele sprintene devin mai dese, barca saltă pe valuri
Trăind o libertate pe care puţini o cunosc.

Protectori tăcuţi, îngerii mării
Încep să se adune deasupra noastră.

Toate sunt exact aşa cum trebuie să fie;
Încă o zi ideală pentru a navigaţie.

[...] Citeşte tot

poezie de Frances Harkins-Grunwald, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dacă îmi plăceau prescurtările,
aş fi prescurtat
singurătatea pe care o găsesc sub brad,
în fiecare an,
de Crăciun.

acum e momentul ăla amorţit,
când te dai jos din pat
cu o uşoară suspendare temporară
a sensului de mers.

pipăi cu degetele de jos
după papucii moi şi necoloraţi,
nu îţi aminteşti dacă ţi i-am luat
sau mi i-ai dat,
acum însă i-ai săruta cu diminutive.

rămâi cu mâinile atârnând
pe lângă nedumerire,
întorci capul spre umărul stâng,

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!