Poezii despre intre, pagina 11
Între mine și realitate
încerc acum să reconstitui
între mine și realitate
fereastra prin care
o să privesc depărtarea, -
ea însăși o fereastră
a sunetelor spre nesfârșit.
știu,
poate că e doar o iluzie ce se termină aici
ca respirația în camera cu multe oglinzi...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiece clipă
Fiece clipă este un drum spre plus infinit.
Lanțuri grele ferecă timpul...
Timpul nu s-a sfârșit.
Dar lunecă vag
Sub al vieții catarg.
Orele s-au topit, nu mai știm cum arată.
Sunt tăceri în noi și pe hartă...
Se aude doar tic-tac-ul absurd
Prins ca între două felii de pâine,
Între cer și pământ,
Între azi și-ntre mâine.
Minutarul este o linie frântă,
Iar ceasul o radiografie 3D
Ce ne-a încorsetat visele.
Mi-am pus ochiul drept în cătușe.
Și când gândul bate la ușă,
Mă îmbrac în cămașa de noapte
Și plec mai departe...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coadă la nori
Am arat cu coastele
tâmplă ta necosită de cosițe
și din în când mai întorc cerul pe-o parte
să îl îmbrățișăm.
Beciuri curg din vin.
Se toacă singur Soarele pe tocătorul lunii
iar din profil norii se ascut între ei.
Oamenii merg pe stradă
fiindcă între blocuri se iubesc
două alei.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cronomorfism
din streașină plouă cu sânge acrit,
noaptea își desface rănile grele
în largul cerului
să intre în ele plânsul de piatră
și puroiul pământului
germinator al morții
atât de străin și-atât de pribeag
timpul mi s-a topit între degete
zidindu-mi sub călcâie
lipsit de speranță
vise, amintiri și suferințe
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu devenea atingere
între noi era ascuțirea dragostei
în toxicitatea păcatului din perne
eternitatea părea clipa în care suiam
ca într-o caleașcă având destinația visul
deasupra statuie sta cerul
învelindu-ne-n glăsuire a pietrei
adiam tăcerea aceea
cu urechea din spatele timpului
pe muzica aceea ne dansau toate flăcările și
ochii noștri aveau straie lichide
ne piteam undeva între întrebare și răspuns
între inimă și duh poate
eram posibili drumeți pe calea lui mâine
sângele ne venera minciuna
să se poată așeza mai lesne
lângă adevăr
nefiindul
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între culori
femeia asta
s-a insinuat între noi
precum otrava
administrată în doze mici
bolnavilor cronici
ea nu are decență
morală
nici vârsta nu și-o asumă
femeia asta poartă culori
ce nu i se potrivesc
sigur ne vrea!
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspuns
Te simt bătându-mi în piept,
Ești între inimă și minte, picătură de extaz cuminte..
Te închid cu grijă în mine, te ascund între pereții ființei mele,
Să te păzească îngerii mai bine...
Te simt căutându-mi adevărul prin minte,
Răspuns fară cuvinte...
poezie de Narci Anca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecou abstract
Există un ecou invizibil
între noi și pământ,
între noi și cer,
între noi și noi.
În fiecare zi descoperim plăceri
dar nu toate ne sunt mângâieri
unele din ele au un trecut
prevestitor de rău și bine
așa ca-n ziua cea de ieri,
când priveam viața
cu mii de încheieri.
Dar viața nu s-a terminat,
din nou aștepți ceva
ca un ecou abstract
nespus, frumos, neîntinat,
ștrengar, imaginar și numai bun
de-mpachetat cadou și dat
unui tablou bizar,
ecou de-argint - erou visat
[...] Citește tot
poezie de Dănuț Cepoi din Din volumul "Picături de memorie", Editura Armonii Culturale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pași înfloriți
e frig
și ninge cu
priviri
cu pași modelați
de
chipul iernii ce
va să vină pe
palmele vântului
oprit
între mine și tine
ne-au înflorit
pașii
între ochi
și mersul tău
colorat
cu
privirile vremii
acesteia înghețate
pe
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie în vis de iarnă
A nins cu pletele lui Dumnezeu,
e o cărare de iubire
între inimile noastre,
o liniște adâncă
ca somnul unei căprioare
la sânul pădurii...
Ce frumoasă icoană
crăpată de ger,
îmi ești între viață și moarte,
femeie în vis de iarnă,
tremurând toată sub pielea mea...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!