Poezii despre indragostit zambet, pagina 11
Poezia umblă cu aparatul de filmat versuri
În Plein Soleil Delon nu a fost
Deloc amuzant, nici prea inteligent.
Doar plin de el și gol pe dinăuntru.
Sunt versurile unei poezii
Căreia fanii îndrăciți ai lui Delon
Nu numai că nu i-ar da niciun like
Dar comentariile vor fi răutăcioase, ca pe grupuri...
De fapt cum totul se întâmplă într- un fel sau în altul
S-a întâmplat și cu noi
Fenomen comun chiar și stelelor aflate la depărtări cosmice
Pe tine să te cheme Marie Laforêt.
Fără să știi că un băiat din România
La fel de frumos ca Alain,
Mare iubitor de câini, la fel ca Delon
Dar care nu va vâna succesul cu orice preț.
Se va fi îndrăgostit de tine,
Când tu vei fi tras deja și definitv cortina dușului
Și tot așa vor crăpa mugurii primăvara
Ori vor cădea frunzele toamna și de acum înainte
Va fi deajuns ca cineva îndrăgostit să tragă cordonul dușului.
poezie de Octavian Clement
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
cuvântul rătăcit a ajuns
la gura știrbă a muților
lacrima umezește ochiul
celui îndrăgostit
iar poetul stă cu mâna la frunte
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
insomnia de bătrân îndrăgostit
crește-n puterea nopții
în jurul ochilor se adună
versurile târzii,
de nicăieri pornește ziua
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Misterul iubirii
Un trandafir îndrăgostit de lună
își întindea petalele spre cer
și, suspinând, îi trimitea parfumul
ce o-nvelea în falduri de mister.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
se trezea în fiecare noapte
era din nou îndrăgostit
ochii o vedeau numai pe ea
gura îi rostea mii de vrăji
prin murmurul apelor tulburi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea
Ce-aș vrea?
Să treacă înc-o dată prin visele-mi pustii,
O zi de toamnă caldă, cu frunze ruginii...
Cu azuriu în zâmbet și soare blând în măr,
Cu plenitudini, țeluri și miez de adevăr...!
Ce-aș vrea?
Aș vrea să vină iarăși septembriele-mi drag,
Cu serpentine-n pantă și geamantane-n prag,
Cu doruri de luceferi și înțelepte brume...
Aș vrea o toamnă lungă și dincolo de lume...!
Aș vrea...
Dar, dincolo de prag, visu-mi e-n serpentine...
Frig e în geamantane și-n dorul meu de tine...
Nori negri-mi trec prin zâmbet și țelu-mi e-n aval...
Ah, unde sunteți brume, cu spasm autumnal?!
poezie de Iulia Mirancea din Du-mă cu tine la capătul lumii (10 ianuarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 5 comentarii până acum.
Zâmbet de lumină
Când chipul ia aspect de primăvară
Și sufletul privește dincolo de sens,
Zâmbetul devine cea mai luminoasă formă de comunicare.
Însuși trecutul freamătă într-un zâmbet de bucurie.
De undeva, de dincolo de orizont,
Zvonul amintirilor își întinde umbra simptomatică.
În văpăile sufletului,
Ca un rest nostalgic de trecut
Cu ecou de speranță-n viitor,
Vibrează parfumul lor dulce, melancolic
Și lumina tandră din lacrima lor.
Dacă lumina nu s-ar odihni în lacrimi,
N-ar apărea curcubeul.
Să nu ne temem de riduri;
Pe albia lor, curg amintirile noastre.
Privite în oglinzi retrovizoare,
Ele ne arată unde au fost
Și, probabil, vor mai fi zâmbete.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
pândeam femeia prin oglindă
stătea la marginea patului
cu bărbia-n piept, nehotărâtă
așa nudă cum era
probabil știa că sunt îndrăgostit
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cea mai prețioasă răsplată
O găsesc doar într-un zâmbet
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aș ucide cu zâmbet
ce mirări mai cuprind răsărituri
ce strânsori se adună în minți?
mi te știu prea curând că-mi vei fi în amurguri
și vom face din sloiuri culori prea fierbinți.
răscolești când în mine, când vise
când frunze prea crude, când în ploi prea cernînd.
eu, te-aș bea dintr-o palmă ce răsună promise
tăceri unduite așternând peste chipul visând.
de ți-aș prinde aceeași visare ce-n mine
rătăcește prin colțuri ca-ntr-o zare, deșert
te-aș ucide cu zâmbet ce- l vrei doar s-aline
enigmă-nflorind flori de măr în al nopților creștet.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!