Poezii despre in vreme de razboi, pagina 11
Coliziune
Suntem ca două corpuri cerești
Aflate pe orbite diferite
Care ne păstrează separați
Într-un minunat dans eliptic
Din vreme în vreme
Intram în coliziune
Pentru a reveni apoi pe propriile orbite
Care ne țin departe și mai departe despărțiți
Doar pentru a repeta ciclul iarăși și iarăși.
poezie de Jim Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre dans sau poezii despre corp
Luceafărul...
E lumina-n întuneric
Minunat luceafăr-veșnic
Infinitul vede-n vreme.
Harul inimii vremelnic
Are darul de a cerne
Izvorul nesecat de apă cristalină.
El, curge-n suflete prin vreme,
Maestuos prin unda de lumină
Inimi spre iubire ca să cheme
Nemărginita-i strălucire
E-n univers încătușată
Sub norii ce mai zăbovesc
Căutând lumina să-i abată
Urma Luceafărului nu piere niciodată.
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
- poezii despre întuneric
- poezii despre suflet
- poezii despre nori
- poezii despre iubire
- poezii despre infinit
- poezii despre cătușe
- poezii despre cadouri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Scenă de război
Din
față
Femeile
par
Tancuri
în
pielea
goală
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (30 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre război, poezii despre nuditate sau poezii despre femei
* * *
Ai crezut
că dragostea noastră
e o fantezie,
așa ai perceput-o,
însă va veni o vreme,
când vei înțelege
și ce ți-am spus,
dar și ce nu ți-am spus,
atunci
să-ți amintești de mine,
atunci să mă cauți...
Până va veni acea vreme,
voi rămâne la hotarul
dintre cele două lumi...
Trag pământul peste mine
și-ascult liniștea...
......................................
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre graniță sau poezii despre Pământ
O vreme
mă-nnorez în toamnă
dimineața mă-nsingurez
duc cerul pe marginea apei
adăpându-l odihnă
apoi plec tehui
de găsesc sau de mă găsește un cal
ne potrivim la potcoavă și mai urcăm o amiază
lină cernere de umbre de lumini prin frunzele încărunțite
cărare molcomă prin mirosul uitat al florilor
pietrele nezdruncinate ale aerului clipind a fior și a dor
ploaia a stat aici îi văd urma corpului aburind în iarbă și hățiș
hai murgule mai du o amiază la toamnă
mai limpezește
o vreme
un cer pentru înstelare
nu-mi cere fân sau zăbavă curgi ca un râu somnoros înspre seară
lasă-mă să îți gust
o vreme
copita amară
poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre toamnă
- poezii despre somn
- poezii despre seară
- poezii despre râuri
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre ploaie
- poezii despre odihnă
- poezii despre miezul zilei
* * *
am zorii desenați pe piept
roșu în dreptul inimii
ângele îșsi cere scuze
palpită-n pustiu
spaima mea spaima spaimelor
de ar mai vedea-o cineva
i-ar spune năluca
fricilor din neam în neam
noi nâand ea muribundă
lăsa cu limbă de iarbă
niște descântece bune
din vreme în vreme
trece pe aici cineva
ca să ne asculte
la lecție
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre roșu, poezii despre lecții, poezii despre frică, poezii despre desen sau lecții de engleză
Cântec pentru mama
Așa cum vrăbiuța ciripește,
Iar ciocârlia cântă-n orice vreme,
Așa cum guguștiucul gângurește,
Îmi cânt și eu amarul în poeme.
Așa cum ploaia cade ca nebuna
Când norii-astupă zâmbărețul soare,
La fel plâng ochii mei întotdeauna,
Atunci când gemi și văd ce rău te doare.
Așa cum marea este agitată
Atunci când bate vântul cu putere,
La fel și mintea mea e tulburată,
Că nu pot să-ți aduc o mângâiere.
Așa cum în război cel plin de sânge
Privește-n sus și nu-și pierde credința,
La fel și eu, când inima se frânge,
Mă rog aprins, știindu-mi neputința.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (28 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre vânt, poezii despre vrăbii, poezii despre versuri, poezii despre timp, poezii despre sânge sau poezii despre plâns
Infinitiul vede
E-n înălțimi de neînvins
Minunat luceafăr veșnic
Infinitul vede-n vreme
Harul inimii vremelnic
Are darul de a cerne
Izvorul nesecat de apă cristalină.
El curge-n suflete prin vreme
Măreția-i unda de lumină
Inimi spre iubire ca să cheme.
Nemărginita-i strălucire
E-n Univers încătușată
Sub norii ce mai zăbovesc
Căutând lumina să-i abată.
Urma Luceafărului nu piere niciodată!
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de ghiocei pentru femei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime
Rugă fără adresă
îngenunchez sub icoana răstignită
pe albul scorojit de vreme
cu teama zilei de mâine
mă întreb ce va fi
în anotimpul în care
sunt prizonier în
propriile mele gânduri
nu mai am nimic de făcut
îmi rod neputințele din
urma genunchilor
și aștept
nu sunt pregătit pentru asta
cobor în mine ca într-un oraș
pregătit de război cu
vitrinele agresate
de păianjeni
pendulez între două liniști
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (30 martie 2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre trenuri, poezii despre păianjeni, poezii despre oraș, poezii despre imaginație, poezii despre icoane sau poezii despre gânduri
Ființa iubitei
O, vreme, nu-atinge ființa iubitei,
O bucură floarea, dar floarea pălește
O apără frunza, dar frunza se trece
oglindă i-i râul, dar râul e tulbur.
Nici codrul, o, Doamne, scăpat nu-i de vamă
și el e ca roua, și el se-nfioară.
Nici munții, îmi pare, nu pot să adoarmă:
gândind la ce vine li-i tâmpla căruntă.
Nici tata-pământul cruțare nu are,
Cu trecerea anilor vlaga și-o pierde.
Știu, vreme, că una le schimbă pe toate,
Știu, vreme, că toate le dăm pentru una,
dar, totuși, te-ndură de chipul iubitei!
N-o vezi cum rodește și-n pară se lasă?
De parcă-i eternă își dăruie viața
clipelor care primesc și nu iartă.
poezie de Liviu Damian din 1974 (1974)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre vamă, poezii despre schimbare, poezii despre rouă sau poezii despre păduri