Toate rezultatele despre imbratisarea, pagina 11
Spovedania unui păcat modic
Visez povestea ta,
în care stam cu capul pe genunchii tăi,
lângă geamul din colțul bucătăriei.
Un vis de colț, ca o floare.
Dar trăiesc cu un ceas ieftin,
ce zornăie zilnic,
înainte să-mi termin visul.
Oare ceasul e din lumea mea?
Poate nici nu m-am trezit!?
N-am găsit butonul roșu,
pentru resetul vieții.
Îmbrățișarea trebuie resetată,
adusă la setările din fabrica... copilăriei.
Vântuit de cutume sentimentale
și fericiri mediocre,
am asemuit pașii pe Lună,
cu urme de labe
în șosete ude,
prin baie.
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spovedania unui păcat modic
Visez povestea ta,
în care stam cu capul pe genunchii tăi,
lângă geamul din colțul bucătăriei.
Un vis de colț, ca o floare.
Dar trăiesc cu un ceas ieftin,
ce zornăie zilnic,
înainte să-mi termin visul.
Oare ceasul e din lumea mea?
Poate nici nu m-am trezit!?
N-am găsit butonul roșu,
pentru resetul vieții.
Îmbrățișarea trebuie resetată,
adusă la setările din fabrica... copilăriei.
Vântuit de cutume sentimentale
și fericiri mediocre,
am asemuit pașii pe Lună,
cu urme de labe
în șosete ude,
prin baie.
poezie de Cristian Pop
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă lăsa
Cu fruntea mea sprijinită în degetele tale
Alungi tristețea mea și lacrimile mele.
În ochii tăi tu aduni multă melancolie
Cântând îmbrățișarea ta c-o vagă melodie...
În jurul meu s-așterne singurătatea,
Dar văd cerul ș-aș vrea să-mi aleg o stea.
Chear singură de-aș fi pe a mea baricadă
Când alții vor capul să-mi cadă.
Și-acum, când cade seara din cerul luminos
Tu mă strângi lângă tine, urzind un vis frumos.
Îți spun, nu mă lăsa așează-mi-te-alături
Și ține-mi capul strâns ș-apoi să m-acoperi.
poezie de Eugenia Calancea (20 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de păducel
Era o zi de primăvară
Mi-a-ntins o mână înghețată
Un zâmbet trist
Acoperea tăcerea.
Doar ochii vorbeau
-Ce știi tu despre mine?
-Nimic...
Dar lasă-mă să-ți încălzesc
Sufletul.
Zgomotul orașului
Se auzea undeva departe
Lânga noi
Flori albe de păducel
Adunau în petale primăvara
Un câmp nesfârșit
Încearcă să ne adopte.
Apusul își trimitea razele roșii
Miros de iarbă
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gravitații în jurul iubirii
(soțului meu, cu dragoste)
zâmbetul tău iubite e răsărit de soare
în ochii căprui blânzi luminile se joacă
atracții sublime coboară-n inimioare
clipe de fericire nu aș vrea să treacă.
dansul nemuririi îl trăim amândoi
în trupuri e furtună de adrenalină
armonia timpului se împarte la doi
îmbrățișarea ta este tot mai calină.
ai fagure de miere și nectar în cuvânt
vorbele se strecoară în suflet profund
într-o beatitudine fredonez un cânt
în val de gravitații de iubire m-afund.
vise de împlinire au forme de vânt
alungă norii negri- în infinit pătrund.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare
Fiecare cu durerea lui,
Fiecare cu a lui poveste,
Steaua-și cere doar perechea ei,
Unui dor cine-i spune că este?
Cerbul este la cerboaica lui,
Tot ce este viu are pereche
Numai omul pare-al nimănui,
Dar ce spun e-n legea cea străveche!
Fiecare om este o taină,
Dacă n-ați știut, nici n-o veți ști,
Dacă i-ați dat pâine sau o haină
Voi în veșnicie veți trăi!
Dați îmbrățișarea necesară,
Dați din toate câte le puteți,
Nu lăsați vreun om fără iubire
Că primiți în dar cât șapte vieți!
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muza cea de joi
Muza mea de astăzi, muza cea de joi,
Îmi șoptește versuri c-o privire blândă
Care mă încântă și îmi face, moi,
Brațele să-mi fie gata de osândă
Și să-i fie valuri peste trupul cald,
Mângâind alene rotunjimi de stâncă,
Sub priviri albastre-n care azi mă scald
Așteptând în umbra șoaptelor "Nu, încă!".
Simt cum timpul intră-n marea de nisip,
Valuri se animă, devenind secunde
Ce cuprind în ele străluciri de chip
Și, doar într-o clipă, mâinile-mi flămânde.
Versul se sfârșește-n șoapte rare, moi,
Și-n îmbrățișarea muzei. (Cea de joi).
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dinspre departe
miroase a tine
miroase a ploi spânzurate
se leagănă totul în neînțelesuri
cântecul atârnă de cuvinte necăzute in inimă
și vântul întoarce copacii
îmbrățișarea e la mare distanță
și brațele-s rămase în aer
locul tragic e ferit de tălpi
razele soarelui sprijină planeta să nu cadă
o altă matematică adună și scade
împarte și înmulțește unu și cu unu
timpul curge dureros peste toate
te vreau negândit conectat
la visele rămase printre luceferii teferi
miroase a tine dinspre departe
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul iubește femeia, ucide pe cel ce nu-l lasă să aibă ce dorește, se bucură de puterea mușchilor lui ori de ascuțimea gândului lui. Iar bucuria îi dă un ritm cât mai grăbit, îl preface întreg în ritm concret-ca dans și ca sunet cântat, ca tact demiurgic, ca delicată frângere aliniilor aspre și tari,-îl facr să uite tot ce e slab în el, îl "enthousiasmează";sufletul desprins din cătușele materiei vibrează în sine, sfărmând materia, creând extazul incoștient de viață reală, de lume ori de personalitate: dă nebunia beției dionysiace, dă uitarea de sine a inspirației apollinice, dă divinul aliaj al esenței vieții cu esența morții în îmbrățișarea Afroditei.
Vasile Pârvan în Datoria vieții noastre (1920)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire nepermisă
Iubire nepermisă... clar de lună
Ce ne ascunzi sub umbre de cleștar,
Pe sâni mai simt sărutul, pe gât, pe ochi, pe mână..
Mi-e dor de-a lui iubire iar și iar.
Zefiru,-ți are-ascunsă răsuflarea...
Nisipul-trup stelar de scoici și val,
Ți-ascunde sufletul sub tălpi de lacrimi
Și sub priviri de dor, lăsate-n van.
Te simt ascuns în umbra umbrei mele...
Te văd în vis și buzele mă dor...
Hai vino! Mai sărută-mă odată!
Hai vino! Fără tine simt că mor!
Lasă-mi în dar, îmbrățișarea ta!
O voi păstra în gânduri ca pe-o taină!
Să nu uiți! Numai tu mă poți avea!
Doar eu pot fi a vieții tale doamnă!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!