ideal

Plesneşte talpa...

Plesneşte talpa în ţărână,
Se-nalţă sânge-n foi de carte,
Luna mai toarce fir de aur
Ca vrajă pentru lunga noapte.

Ecoul bâzâie ca-n oală
Nedesluşind văpăi de foc,
În mine un butoi de smoală
Îşi soarbe setea din noroc.

Plesneşte talpa şi curg vise
În dorul soarelui arid
Unde îmi pun pe axa lumii
Gândul iubirii, să-l aprind.

Amară-dulce e prigoana
Tălpii plesnite în ţărână,
Se vindecă atunci când morţii
Întind uşor spre noi o mână.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara nu pot să tac

Vara deloc nu pot să tac,
Spun acum, deşi nu vreau,
Ce gen de femei îmi plac
Şi cât whisky pot să beau.

Nu prea cheltuiesc lovele,
Mai fumez din când în când
Başca trei-patru cafele,
Să rămân limpede-n gând.

Arareori, nu zi de zi,
Mă ia valu-n discoteci
Şi-o mai dau pe Ecstasy
Aşa este-n club, petreci.

Aseară-un tip "am dovedit",
Pe unul ce-l chema Marin,
Toţi spuneau cu glas şoptit:
- E spaima sticlelor de vin.

[...] Citeşte tot

poezie de Alex Dospian (august 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echinocţiul floral (sonet)

ECHINOCŢIUL FLORAL
(sonet iubirii echinocţiale)

Străbat nămeţi spre anotimpul floral,
Ca să-mi brodeze ie din petale
Şi să alunge tristeţi glaciale,
Cu Soarele ce surâde jovial.

Voi dărui sentimente egale
Spiritului sosit la ultimul bal,
Când îmi oferă prinosul ideal,
într-o cupă plină cu osanale.

De mâine vom porni pe altă cale,
Spre noi orizonturi cu Soarele-n zori,
Din harul vieţii să umplem pocale.

Vom duce speranţe dincolo de nori,
Să le binecuvânteze vestale
În destin ce e menit oricărei flori.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Timpul regăsirii (20 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc

Mă provoacă Destinul la o partidă de
şah, a ales negrele, fiindcă ştie că la final
voi vedea negru în faţa ochilor
La toate nebuniile mele (sunt imbatabil
la jocul de nebuni), răspunde princiar
prin defilări de cai, mă ameninţă cu un şah
prin deschidere de nenorociri,
aparent suportabile,
pionii mei se leagă mai greu, ai lui au
deschis prima breşă pe flancul stâng,
din start mai vulnerabil, schimb turnul
singurătăţii, crezând că voi simplifica
finalul, pierd material, ancestral, ideal,
colosal, n-am încotro, trebuie să cedez,
dar aşa, de-al dracului, provoc Destinul
la o partidă de zaruri, măcar să pot
da vina pe lipsa mea de noroc...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele - mugurii gândului (sonet cuvântului)

CUVINTELE – MUGURII GÂNDULUI
(sonet cuvântului)

Citeşte, frate, să te înţelepţeşti,
Orice simţi că îţi atrage privirea!
Neîncetat să îţi cultivi menirea,
Cât o sămânţă de creaţie eşti.

Spre culme priveşte nemărginirea
Vieţii, ce duce pe cărări îngereşti,
Un ideal visat, în el să zideşti
Altar de stih, ca să-ţi sfinţească firea!

De condei magic să te îndrăgosteşti,
Ca să te cunune Dumnezeirea
Cu muza artei în plaiuri româneşti.

Pe cununi de lauri a fi citirea,
Ca un pom din Eden să înmugureşti
Şi în rodul de gând să-ţi laşi jertfirea.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călător solitar

Explorator de unul singur
Pe trasee întâmplătoare
Pe itinerare total fortuite
Simpatic melancolic şi răzleţ
Fără alianţe fără însoţitori
Numai ca vântul terestru
Care suflă pe întinderi
Şi nu se ştie de unde vine
Nici încotro se îndreaptă
Sau ca vântul stelar
Hoinar străin intergalactic
În căutare de competenţe
Vizibil în cozi de comete
Veşnic fluctuant şi alternant
Trecător prin portaluri optice
Propriul mentor şi călăuză
Translucid ca un ideal
Până la porţile infinitului
La cheremul unui destin haotic
Survolând ecoul depărtărilor

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (2 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţă şi ideal

N-am recunoscut nimic din ce mi s-a spus,
am trăit prea multe întâmplări regizate,
întotdeauna regizorii nu erau de meserie
şi s-a observat de la distanţă falsul.

De fiecare dată se împăunează cu victorii
care cad imediat în derizoriu
cum cel ce ţinteşte un orizont necunoscut
şi împuşcă din greşală un prieten.

Nu cunosc mobilul mişcării probabile,
nu am sentimentul vinovăţiei strigat,
doresc să cred în ceea ce se poate crede cinstit
şi nu în himere găsite vinovate.

Nu cred în golul care umple gândirea
mai degrabă cred în plinul care naşte deducţia
şi sedimentează logic realitatea
care nu se lasă adormită sau furată.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poveste de iubire

Scrisă-a fost o poveste de iubire
Cu mâna tremurândă, pe-o foaie
Treptat presărată doar cu fericire
Şi uitate lacrimile ce curg şiroaie.

Având doi nebuni în prim-plan.
Ce-au trecut cântând prin furtună
Şi se iubeau mai mult în fiecare an,
Soarta o clădeau doar împreună.

Frumoşi, perfecţi, formau un ideal,
O iubire cum vezi doar în poveşti.
Bazată pe continuitate, fără final
Cum rar ţi-e dat acum să găseşti.

Autorii ce au scris ani, luni, zile
Sunt chiar ambii protagonişti.
Au precizat clar în miile de file:
"Iubirea de vrei s-o câştigi, rişti."

poezie de Alina-Georgiana Drosu (15 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu meu

Mă gândesc la Eminescu
La un Eminescu care mănâncă şi bea
Nu ca la o iluzie, ci ca la
Un om simplu, visând la o stea

Niciodată nu vin la el cu mâna goală
Îi aduc slănină şi ceapă
Îl doare o mână şi capul îl doare
În vreme ce bea nişte apă

Voi muri, îmi spune şoptit, voi muri
Îmi vor face statui şi evenimente
Apoi vor merge cu sentimentul de turmă
Cu mare fast să se-mbete

Au nevoie de mine, ca de aerul nopţii
Dacă mori devii ideal
Îmi şoptea Eminescu, în vreme ce ploaia
Cădea peste noi, ca un val..

[...] Citeşte tot

poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O tentaţie căreia nu i-am rezistat

atunci când se dă o luptă în tine
între a deschide uşa sau a rămâne prizonier benevol
în pântecul cald şi parfumat al unei femei,

nu răspunde!

ţi-e chipul ei necunoscut, atingerea ei străină,
aşa că ignoră provocarea de-a înfrunta lumina

şi continuă să meditezi asupra cosmosului
în spaţiul rotund, ideal,
cu hrană suficientă şi fără chirie

îţi poţi aduce şi o maşină de scris dacă vrei-
e visul meu să citesc opera pură,
neatinsă de păcatul originar!

îmi amintesc.
te vor tenta obiectele concrete,
acţiunea,

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Velea din Lumea e o pisică jigărită (2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!