iarna+de+gheorghe+dimitriu

Învăţătură

Să beai un ceainic plin cu galbeni fluturi,
înhamă casa la bătrâna salcă
şi aminteşte-ţi vechile săruturi
care, desculţe, carnea gurii-ţi calcă.
Cu litere ce curg din cărţi te spală
şi mâna-n iarba moale ţi-o răstoarnă
cât arde-n zări statuia verii, goală
şi cât respiri, nepodidit de iarnă...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Iarna a venit pe crivat calare,
In caleasca de onoare.
Ea aduce bucurii,
Pentru cei mai multi copii.

Toti copiii stau si asteapta,
Sa vina sarbatorile de iarna,
Vor sa impodobeasca bradul,
Pentru ca sa aiba unde le pune mosul darul.

Ei ii scriu si mosului,
Ce daruri si-ar dori,
Si ii promit ca anul viitor vor fi mai cuminti,
Pentru a le aduce si alte jucarii.

poezie de Andra Popescu
Adăugat de Andra Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de iarnă

Tablou de iarnă,
cel mai bătrân anotimp
scoţându-şi la licitaţie
hainele albe.
La-ncheieturi, toată suflarea
stă adormită-n case,
adevărate icoane
cu nimburile şterse
de fruntea mamelor.

Tablou de iarnă,
un călător înstrăinat
şi-un cal nechezând
la pieptul fiecărei case,
amândoi, străbătând
pivneţele cerului
şi toate hambarele
umplute cu fulgi
răsturnându-le în ochii noştri.

poezie de Carmen Tania Grigore
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna pe uliţă

Pe patul unde bolesc
Îmi pun o ultimă dorinţă:
Duceţi-mă să mă-ncălzesc
Iarna pe uliţă.

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baba iarnă

Mă uit pe fereastră şi-mi place
să-mi pierd printre ramuri privirea,
în ceruri să-ncep dăltuirea
bătrânei cu multe cojoace.

Aleg, dintre norii fantastici,
pe cel mai închis la culoare,
lovesc, mai încet sau mai tare,
cu arta artistilor plastici.

Se-aud loviturile-n salbe,
iar baba îngână proteste
ce curg spre pământ aşchii dalbe.

Dar totul aici e-o poveste
a babei ce n-a prins de veste
că norii au lacrimi, şi-s albe.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proiecţia unei primăveri în plan de iarnă

fulgi de zarzăr pârtii de iarbă
senzaţia mugurului în aşteptarea zborului
simfonia ghiocelului
crângul alb înaripat cu fluturi
aşteptând concertul privighetorii
şi undeva în centru un om înmugurit
aşteptând să-i crească aripile

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnele iernii

Sunt semne că toamna-i pe cale
să plece, să lase în loc
pe-aceea ce-n zări boreale
probează, deja, un cojoc.

Aduce şi frig, şi cadouri,
iar cizmele, până la nea,
vor dulciuri şi dau apropouri,
iţindu-se din debara.

Din haine de iarnă se-aude
un murmur, de parcă ar şti
că semnele iernii sunt crude.
E, sigur, pe drum. Unde-o fi?

O-ndeamnă pe toamnă să plece,
să-şi uite plouatele căi,
iar mie prin gânduri îmi trece
o sanie cu zurgălăi.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă

Vine-o vreme ce alungă
şederea cocorilor
şi aşterne o noapte lungă
înaintea zorilor
făcând loc să mai ajungă
din penumbra stelelor
raze să străpungă
noaptea înfrigurărilor
de iarnă îndelungă.

poligramă de Ioan Hapca din Reflecţiuni diverse
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile dimineţii

În urma ultimelor ploi,
Din lutul moale din zăvoi,
Au început să iasă,
Firave ca un nou-născut,
Vestind că iarna a trecut,
Corole de crăiasă.

Albastrul din petala lor,
Pătrunde-n suflet ca un dor
De timpul de-altădată
Când tu, privind spre un buchet,
Vedeai în gestul meu discret
Iubirea declarată.

Şi te iubeam cu-atâtea flori
Încât, din ochi culegători,
Mi te-am ales pe viaţă
În primăvara de demult
Când adunam, ca pentr-un cult,
Mici flori, de dimineaţă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se descompune universu-n soare

Oh, ce zăpadă şi ce iarnă
Şi Moş Crăciun e un copil
Prin uliţă se vede o gară
În care trenuri trec şi vin
În mersul lor luceşte iarna
În multe zări adiacente
Zăpada-i lapte şi iertare, murind în iarnă
Te ridici spre trandafiri din visare
Atunci, acum şi aici
Se descompune universu-n soare
Ne strecurăm adânc spre infinit.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!