Poezii despre fruct oprit, pagina 11
Poem
Dacă ai deschide ți-aș scrie un poem
muindu-mi pana în suflet,
ți-aș însemna pe cer
stele pe care încă nimeni nu le-a cântat;
pe una din ele,
sub singura ramură înflorită în univers,
ți-aș dărui un fruct
în care șarpele încă nu a intrat...
Sub umbra ei nu stă nimeni
să ne ceară socoteală pentru păcat.
poezie de Aurel Ștefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
între curcubeu și mine cresc flori
tot răul e oprit de șarpele din poartă
liliacul alb cântă întâia neștiință
să se poată întoarce
toate de unde au pornit
în primăvara ca niciuna
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Terminus
Vagonul impozant pe oțelul falnic
Sub gheara de metal lung suspină
Iar farul lui pierdut sub terminala sală
Pe veci oprit înmărmurise falnic.
poezie de Alexandru Stan
Adăugat de Alexandru Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grozavele rădăcini
se ridică ușor din inima mea
cuprinsă de pulsațiile iubirii
ajunge un trunchi gros
cu o creangă și-un fruct
este dragostea care dă roade
se înalță spre cer iubirea
rădăcinile prind tot sufletul
se hrănesc din mintea mea
beată de fericire și extaz
aleargă iubirea prin vene
accelerează când ajunge
la inima ținută în rădăcini
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima mea fără tine
Vântul ca un ghețar îmi îngheață inima fără tine
Am oprit ceasul la miezul nopții să te ascult
Macii se priveau în oglindă
Pășeam amândoi prin iarbă desculți
Alt orizont se scaldă
Privirea frunzelor verzi de mesteacăn
Tu treci ca o lumină prin mine
Și mâinile mi le aprinzi.
Vântul ca un ghețar îmi îngheață inima fără tine
Am oprit ceasul la miezul noptii să te ascult
Macii se priveau în oglindă
Și dimineața așează în glastra cu flori petalele albe
Răsăritul lângă apus
Mă trezesc și noaptea se întinde ca o pătură de zăpadă
Ce dor mi-e de tine și dimineața așează
În glastra cu flori petalele albe
Răsăritul lângă apus.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea poetului
El sta întins. Cu fața-ndoliată,
pal, pernei înălțimea refuzând
de când întreaga lume abdicând
și din întrea-i fire hălci rupând,
cazu în acest an an nepăsător.
Acei ce îl știau încă din viață
nu au știut c-a fost "una" cu toate,
căci toată profunzimea ce îl scoate
din adâncimea apei e a lui față.
O, fața lui fu-ntreaga depărtare
ce-l răscolește și îl mai curtează,
și masca lui pălind s-așează
fragedă, deschisă, ca de pază,
un fruct ce-n aer putrezește a sfidare.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea poetului
El sta întins. Cu fața-ndoliată,
pal, pernei înălțimea refuzând
de când întreaga lume abdicând
și din întreaga-i fire hălci rupând,
cazu în acest an an nepăsător.
Acei ce îl știau încă din viață
nu au știut c-a fost "una" cu toate,
căci toată profunzimea ce îl scoate
din adâncimea apei e a lui față.
O, fața lui fu-ntreaga depărtare
ce-l răscolește și îl mai curtează,
și masca lui pălind s-așează
fragedă, deschisă, ca de pază,
un fruct ce-n aer putrezește a sfidare.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerc
Mă ascund în mine
Și nu mă mai vede nimeni.
Doar bunica
Mă strigă
Să vin în calea ei
Să-mi citească povestea
Fetei moșneagului și a babei.
Ceasul vechi din peretele casei
S-a oprit
În dimineața uitată
De femeia care suferă de dor.
poezie de Miron Țic
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimicul este o spumă
Nimicul este o spumă
Ca rânjetul de pumă,
Sirene cu sirene,
Corăbiile alene
s-or scufunda-n adânc,
te plâng, te râd, te plâng.
În mers spre univers,
Vom întâlni un pers,
Ne-o dărui un fruct,
Determinantul punct.
Tangaj, beție albă,
Mărgele pe o salbă,
Pe gâtul tău, iubito,
Mă-ntunec doar, privind-o.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De mâine
de mâine
n-oi mai înrăma ninsori
le-oi despuia
de alb cu miezul jilav
în sălcii sidefii
le-oi alunga
și-n aripi de cocor
cu trupul firav
le-oi scrie-n vifore
și-n căni cu vin
și în colinde
lerui-ler
nuntite
le-oi presăra
pe umăr de cais
și-n florile
în fruct neumilite
[...] Citește tot
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!