eternitate. din

Preivirea ta gingaşă din acea seară îmi ajunge să plâng cu zâmbetul pe buze o eternitate!

citat din Paul Butrnariu (4 ianuarie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii de geniu dispreţuiesc clipa. Pentru că îi aşteaptă hectare întregi de eternitate.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (mai 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe lângă ziduri ruinate, se strecura, indiferent, Timpul, cocoşat de atâta eternitate.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai fiţi atât de rigizi! Veţi avea la dispoziţie o Eternitate pentru asta.

aforism de Alex Dospian (februarie 2022)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extrag poeme
Din nectarul florilor
Esenţe sacre
Cu iz pur de candoare
Pentru eternitate

aforism de David Boia (16 februarie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Experienţele din trecut cu Dumnezeu ne dau imbold pentru a călători mai departe spre eternitate.

aforism de George Cornici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ziua de Paşte, valul dintre timp şi eternitate se subţiază asemeni unei pânze de păianjen.

citat clasic din Douglas Horton
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Premoniţie

Femeia e un dar divin,
Ştafetă spre eternitate
Şi mai rămas-a doar puţin
Sa-ajungă totul în cetate.

epigramă de Gheorghe Popescu-Ger din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternitate

O Doamne, mare-ţi e grădina
Şi ce întinsă-ţi e câmpia,
Acelea unde îşi dau mâna
Minciuna, soacra şi prostia…

epigramă de Eugen Coţa din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus

Un corn de brumă, fruntea, prin ploaia mâinilor,
Se-ntreabă tulburată: ne cheamă iarăşi zarea?
Tu o mângâi mereu şi-n stepă n-auzi zvonul,
Şi-mi pare că amurgul a poposit pe mâini.

Ard lumi! Călătorii fiorului din ţărnă
Au pregătit Cetatea. Apleacă-te prin vânturi
Şi vino. Se aude, tot mai aproape, Omul.
Scrâşniri, eternitate. Eternitate, flăcări.

Tot mai sonor apusul de febra vieţii noi
Îngenuncheat pe şipot şi-atâtea oseminte.
Fâlfâitor viole ucişilor pe lespezi,
Ei cei mai singuri pentru Preludiul Bucuriei.

Vrei mâinile s-apropii de ceaţa zilei? Vino.
Vrei apelor din flaut văi muzicale? Vino.
Norodului incendii şi cântec şi maree
Oglinzi înfricoşa-vor prin meşterii de fier.

poezie de George Meniuc (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!