enigma

Enigma

Pe norul acela stă scris
destinul meu
într-un alfabet
mie necunoscut

este o câmpie verde
cu o casă albă în mijloc
un singur copac îşi scutură florile
peste mormântul mamei

ce vrea să spună
această îmbinare
de semne atât de simple şi
misterioase

poezie clasică de Irina Mavrodin
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru noi şi în general totdeauna pentru urmaşi rămâne o perpetuă enigmă faptul că fiecare oră a istoriei cheamă pe scenă omul ei, care adesea e menit unui destin tragic. De ce vine acel om pe scenă, când nenumărate indicii îi spun că ar trebui să se ferească?

Marin Preda în Delirul
Adăugat de Alexandra A
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu însumi sunt pentru mine o enigmă, cea mai scumpă, nu mă mai satur să mă rezolv. E un miracol că exist, sunt, ca să reluăm formula bătrânului Hegel: "ştiinţa precum sinele concepându-se singur", dacă înţelegeţi ce vreau să spun. Ce particularitate am? Nu sunt decât un creier, un gigantic aparat intelectual.

Pascal Bruckner în Copilul divin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Viaţa este o enigmă dar atunci când n-o înţelegi
Dumnezeu lucrează tainic şi te-ajută s-o dezlegi
Numai tu acceptă-I voia şi te luptă s-o alegi
Căci viaţa-i o minune pentru cine o înţelege
Şi-a Lui voie-i fericire pentru acela ce-o alege!
Căci enigma vieţii constă într-un lucru minunat;
Să-L cunoşti pe Cel ce Este din veci Sfânt şi-Adevărat!

Dacă viaţa-i o enigmă şi nu poţi să o înţelegi
Caută-ţi Făcătorul frate şi-ai să vezi cum o dezlegi!
El e viaţa şi Se-arată mai întâi prin Sfânta-I Lege
Apoi prin Hristos ce vine de toate să ne dezlege;
De păcatul ce ne-a prins şi pe veci ne înrobeşte
Şi de Legea ce-l condamnă şi la moarte osândeşte,
Şi de tot ce intră-n suflet şi cumplit ne chinuieşte!

Viaţa-i trudă trecătoare căutându-şi împlinirea
Dar şi-odihnă fericită când primeşte Mântuirea,
Viaţa-i năzuinţă cruntă ce-şi aşteaptă răstignirea
Dar şi-o pace nesfârşită când descoperă Iubirea,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Carmen Margean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trist

iubirea ta in mintea mea
o ploaie -n luna lui Cuptor
sarutul tau de catifea
mister, enigma noptilor.

privirea ta in ochii mei
caldura-n noptile mai reci
ca o fantana de scantei
in jurul caruia petreci.

refuzul tau in gand mereu
prapastie spre infinit
ce-a fost odata doar al meu
azi m-a lasat m-a parasit

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici tu, nici eu nu cunoaştem Secretele Eternităţii
Nici eu nici tu nu cunoaştem această enigmă a lumii.
Întâlnirea noastră este ascunsă de un văl:
Atunci când vălul va cădea,
nici tu, nici eu nu vom mai rămâne.

citat din Omar Khayyam
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

filozofie

Filosofia nu e nimic altceva decât mărgelele unor descoperiri atomice din univers, pe care de veacuri le trecem pe firul infinit al timpului. Şi, dacă n-am ajuns încă să dezlegăm enigma care ne înconjoară, e din cauză că în omenire au fost mulţi învăţaţi, dar prea puţini filozofi.

definiţie de Vasile Conta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopotul mut

Limbajul incifrat
al clopotului personal
înfiorează necontenit
arborele vieţii
transformându-l
într-o enigmă.

El este mut
dar îl ascultăm
cu atenţie.

Ne spune mai multe
decât cineva cu grai.

Când vibraţia se pierde
în bătaia vântului
şi n-o să-l mai simţim
să ştiţi că mutul
nu mai avea nimic
să ne spună.

poezie de Vasilica Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa că începând cu ziua de marţi, 1 februarie 1944, mi-a dat în primire arhiva cu citrurile secrete (diferite coduri şi maşina de cifrat "Enigma Codurile zilnice le deţinea domnul maior şi nouă ni le da în ziua respectivă când executam vreo lucrare. În zilele care au urmat am făcut cursuri de perfecţionare.

Simion Gârlea în Din viaţa unui basarabean, Însemnare de pe front (2009)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e o nimica toată să reprezinţi în afară la optzeci şi doi de ani ceea ce ai conceput la douăzeci de ani şi să îmbraci un astfel de schelet lăuntric viu cu tendoane, carne şi piele şi să mai şi înfăşori ceea ce-i gata aşezat cu nişte falduri de mantou, astfel încât totul laolaltă să rămână o enigmă manifestă care să-i încânte pe oameni mereu şi să le dea de furcă.

Goethe în scrisoare către prietenul său Zetler (1831)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!