desigur

Ţărâna cotidiană

mă doare talpa gândului păşind prin ţărână
eterna ţărână
nu sunt decât un fluture în vânt
unde am ajuns
desigur nicăieri
aripa sufletului s-a frânt demult
am privit lumea în faţă
nu am ştiut că nu mă vrea
eram un biet venetic rătăcit printre ei
nu m-au văzut ca om
nici ieri nici mâine
de ce faci caz
de un lucru fără haz
azi sunt un sărman acrobat
căzut de pe scena unei vieţi de...
rima să o cauţi tu..
în târâna cotidiană

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele os

Ceva îmi spune că la noapte
luna se va întoarce pe dos
iar copacii vor curge toţi într-o unică frunză
că oamenii se vor bulgări cu ceasurile
ce le-au mai rămas de trăit
şi sigur
poate
desigur
sub glugă o piatră va naşte un munte nedorit.
Ceva îmi spune pe un ton candid
dureros
că la noapte
cerul se va face solid
iar sângele îmi va şopti cum nu simte nimic
când îşi rupe
îmbrăcămintea mătăsoasă de os.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stilul de viaţă

Am stilul meu, nimic nu schimb
Nu vreau, nu pot si nici nu stiu
Ca sa privesc altfel in zori
La multi, grabitii trecatori
Care au gand departe dus
Si pentru ei desigur nu-s
Decat persoana oarecare
Venita-n drum din intamplare

Am stilul meu de-a exista
Si pentru nimeni n-as schimba
Nici vorba mea nealterata
Nici patima din gand curata
De a trai cinstit si drept
Chiar daca pasul mi-e incet

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Funeralii pentru flori

Ea a spus, "... pot avea oricât de multe flori doreşte scumpa
mea inimioară şi de orice culoare, desigur..."

Ea iubeşte florile
o mulţime de flori
flori parfumate
ale frumuseţii şi-ale culorii
mănunchiuri de flori
proaspăt tăiate şi aranjate
să sugereze simbolic
că ea a fost întotdeauna
înzestrată pentru iubire
le păstrează aproape de ea
ele-i acoperă patul
pe care stă culcată...

atât de multe flori
flori parfumate

[...] Citeşte tot

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât

Mi-a cerut prietenia, să văd cum se scrie
Scrâşnind din cuvinte, poemul inept
Pe care-l numea fraudulos poezie
Şi este desigur un mare-nţelept.

El nu are nume, nici eu nu am nume
Dar viaţa o punem adesea la cub,
Plutim aiuristic spre toamnă prin lume
Şi-avem câte o piesă murind pe YouTube.

Mi-a cerut prietenia, să văd cum se face
Poemul cu vorbe-ncruntate urât,
În care războiul aduce a pace,
Prefer poezia, lumina şi-atât.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graurii ‒ "culegători" de fructe şi vânat comestibil

Sunt "culegători" vestiţi
Şi, desigur, nepoftiţi,
La "cules" de struguri, mere,
De cireşe, piersici, pere,

Kaki, afine, măsline,
De tomate şi smochine,
Vişine, gutui, scoruşe,
Prune, dude şi agrişe,

Mure, zmeură, căpşuni
Cáise şi-alte "bunăciuni".
Nu vin singuri, ci în stoluri,
Şi-unde vin ei fac pârjoluri.

Carnea unii o mănâncă:
Ţări arabe, lumea frâncă;
Dar e tare, mult stimate,
Şi de slabă calitate.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (14 martie 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coborâtei din stele

printre visele mele
cu năluci şi castele
din petalele grele
rup şi rup floricele

... erai una din ele
da, desigur din cele
coborâte din stele
asasin de rebele

erai una din cele
tot umblând să înşele
toate gurile rele
cu miros de lichele

coborâtă din stele
şi din visele mele
te tot duc în castele
cu năluci şi lichele...

poezie de Iurie Osoianu (17 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt consultaţi tălmăcitori de vise

Beţia funigeilor, doar ea,
Îmi aminteşte, vag, că sunt în mai.
Privesc tăcut inconştienta nea,
Pe care, iată, încă n-o cântai.

Desigur, este-o primăvară grea.
Şi cântecul s-a înfundat pe nai.
Acestei clipe nu i-aş spune, "stai"!,
Deşi ea zboară chiar cu viaţa mea.

Uşile toate-mi sunt, făţiş, închise,
Mi-i versul vas, ce nu mai intră-n port.
Şi tot mai complotează în culise!

Prietenii-mi visează cărţi nescrise,
Şi mă visează alb ca varul, mort,
Sunt consultaţi tălmăcitori de vise.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi prin ţărână

mă doare talpa gândului păşind prin ţărână
eterna ţărână
nu eram decât un fluture în vânt
unde am ajuns, desigur nicăieri
aripa sufletului s-a frânt demult
am privit lumea în faţă
nu am ştiut că nu mă vrea
eram un biet venetic rătăcit printre ei
nu m-au văzut ca om
nici ieri, nici mâine
de ce faci caz de un lucru fără haz
m-a întrebat odată timpul şi a plecat
azi sunt un sărman acrobat
căzut de pe scena unei agonice vieţi
în târâna cotidiană

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La bordul navei

Seamănă cu el, desigur,
acest micuţ portret în creion.

Schiţat în grabă, pe puntea unei nave,
după amiaza fermecătoare,
Marea Ionică jur împrejurul nostru.

Seamănă cu el. Dar, îmi amintesc, el arăta mai bine.
Era sensibil până-aproape de suferinţă,
iar asta-i accentua expresia feţei.
Mi se pare că arată mai bine-acum
când sufletul meu îl aduce-înapoi, de dincolo de Timp.

De dincolo de Timp. Toate aceste lucruri s-au întâmplat demult –
schiţa, nava, după amiaza.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!