de ce nu dorm noapte

Dracula: Crezi că nu pot? Exterminare în masă cu nişte beţe ascuţite? Cu scobitorile mele uriaşe? Ho, ho, ho! Găsesc eu o soluţie! Sporim noi randamentul morţii! Ciclon B, o reacţie de fisiune. Hidrogen. Puţin uraniu. Îi omor pe toţi în prima noapte cu lună plină. Mai puţin bucătarul. He, he, he! Tangenta la nouăzeci de grade nu există. Înţelegi, Faustina? Dacă tangenta dispare la asemenea unghiuri sublime, poate să dispară şi un popor. Atâtea popoare s-au pierdut în ceaţa trecutului. Un popor nu înseamnă nimic, Faustina, în comparaţie cu o funcţie trigonometrică.

replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Stela, am ajuns în dreptul rezervei mele. Aş putea intra acum, aici, la mine şi...
Stela: Nu, nici să nu te gândeşti!
Lucian: Ascultă-mă, chiar am nevoie să dorm, sunt mult prea obosit.
Stela: Nu! Haide! Acum! Mişcă-te!
Lucian: Nu!
Stela: Ce-ai spus?
Lucian: Nu pot, doctore. Nu pot să merg mai departe. Nu pot; mi-e rău...
Stela: Cum adică, nu poţi?!
Lucian: Stela, mi-e rău... Acum nu e oboseală; mi-e rău, foarte rău...
Stela: Ce tot spui, frumosule?! Luci! Cum? A leşinat... Ce înseamnă şi asta?! Nis, Alex, Mihai! Veniţi repede!
Mihai: Ce este?
Alex: Ce s-a întâmplat?
Stela: Nu ştiu. Pur şi simplu a leşinat, dintr-o dată! Ajutaţi-mă să-l ducem în cabinetul medical. E destul de greu, ca să-l ţin singură.
Nistor: Dar, ce-a păţit şefu'? Ce are?
Stela: Nis, ai cumva impresia că aş fi medium?
Nistor: Normal, nu... Dar eşti medic.
Stela: Întocmai, medic... De aceea îl ducem în cabinetul medical, să aflu, după analize şi consultaţie, ce are, pentru că nu pot şti dinainte. Eu nu umblu cu ghicitul!
Nistor: Ah, da... Ai dreptate.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iulian: Văd că mama ta ţi-a dat ţie lănţişorul ei.
Lucian: Da, ca să-mi poarte noroc şi să-mi amintească de ea, de parcă aş avea nevoie de un lănţişor ca să-mi amintesc de ea.
Iulian: Cine ştie?! Poate vei avea nevoie vreodată. Iar dacă ea ţi-a dat acest lănţişor, eu ce să-ţi dau, ca să nu mă uiţi?
Lucian: Nimic, blondule. Nu-i nevoie de nimic. Oricum, n-o să te uit niciodată. Cum aş putea oare?!
Iulian: Aşa-i. Sunt o persoană greu de uitat.
Lucian: Mai ales pentru mine. În plus, mama mi-a spus că de la tine are acest lănţişor; tu i l-ai dăruit...
Iulian: Hmm... Eu?! Mda, desigur... de la mine.
Lucian: S-a întâmplat ceva, blondule?
Iulian: Nu, nimic. Ce s-ar fi putut întâmpla?! Totul e-n ordine, cu excepţia faptului că peste câteva ore vei pleca într-o misiune spaţială, pentru următorii 13 ani...
Lucian: Greşeşti; poate ăsta-i singurul amănunt care e-n ordine acum. Restul pare a fi un haos total.
Iulian: Ai dreptate.
Lucian: De ce nu-i şi fotografia ta în medalion, alături de-a mamei?
Iulian: Nu e?! Se pare că am neglijat acest mic amănunt.
Lucian: Tot aşa mi-a spus şi mama.
Iulian: Mda, normal că tot aşa. Bine, Luci... Cred că e cazul să mai şi dormi. Până şi comandantul misiunii are nevoie de odihnă.
Lucian: Desigur.
Iulian: Noapte bună, fiule. Succes în misiune! Şi ai grijă cu domnişoara Barbie; ambele...
Lucian: Noapte bună, blondule! Şi mulţumesc.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jack: Ei bine, da, doamnă, am... vreau să spun că aici am tot ce îmi trebuie. Am aer să respir şi câteva foi albe de hârtie. Adică, îmi place să mă trezesc de dimineaţă fără să ştiu ce va urma sau pe cine am să întâlnesc sau unde am să sfârşesc. Ieri noapte dormeam sub un pod, şi acum mă aflu pe cel pe cel mai mare vapor şi beau şampanie cu voi, oamenii rafinaţi. Cred că viaţa este un dar şi nu am de gând să o irosesc. Nu ştim niciodată ce ne este rezervat. Învăţam să luăm viaţa aşa cum e... ca să ne bucurăm de fiecare zi.

replică din filmul artistic Titanic
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hannibal Lecter: Încă te mai trezeşti uneori, nu-i aşa? Te trezeşti în noapte şi auzi ţipătul mieilor.
Clarice Starling: Da.
Hannibal Lecter: Şi crezi că dacă o salvezi pe biata Catherine, îi vei face să tacă, aşa-i? Crezi că daca Catherine va supravieţui, nu te vei mai trezi niciodată în întuneric să auzi acel groaznic ţipăt al mieilor.
Clarice Starling: Nu ştiu. Nu ştiu.

replici din filmul artistic Tăcerea mieilor, scenariu de Ted Tally, după Thomas Harris
Adăugat de Butnariu Iris Paula
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eric (îi bagă în pat pe cei mai mici fii ai săi): Vă iubesc, băieţi.
Sam: Eu îl iubesc pe Spiderman.
Davis: Eu îl iubesc pe Batman.
Eric: Şi eu îl iubesc pe Batman.
Sam: Dar pe Spiderman?
Eric: Şi pe el.
David: Pe care îl iubeşti mai mult?
Eric: pe Batman.
David: De ce?
Eric: Habar nu am. Noapte bună, băieţi. (Înveleşte băieţii şi iese în hol.) A fost cea mai plăcută conversaţie pe care am avut-o astăzi.

replici din filmul serial Al şaptelea cer
Adăugat de Niţă Ioana, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turandot: Care este fantoma care îi urmăreşte pe toţi muritorii, născându-se în fiecare noapte, murind în fiecare dimineaţă?
Prinţul Tătar: Speranţa.
Turandot: Ce se aprinde ca focul, se răceşte când îţi pierzi curajul sau mori, se încinge din cauza pasiunii?
Prinţul Tătar: Sângele.
Turandot: Care este gheaţa care îţi dă foc şi pe care focul tău o îngheaţă şi mai mult; te înrobeşte dacă îţi permite libertatea şi te face rege dacă te acceptă ca sclav?
Prinţul Tătar: Turandot!

replici din libretul Turandot, Actul II de Giuseppe Adami, după Friedrich Schiller (25 aprilie 1926)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Tiana se uită pe geamul dormitorului)
Tiana: În cartea de poveşti a lui Charlotte scrie că, dacă îţi pui o dorinţă la luceafărul de noapte, dorinţa ţi se îndeplineşte.
Eudora: Nu îţi pui o dorinţă, draga mea?
James: Da, doreşte şi visează cu toată inimioara ta! Dar ţine minte, Tiana, că acel luceafăr te poate ajuta numai în parte! Trebuie să contribui şi tu muncind mult. Şi atunci... Da, poţi face orice ţi-ai pus în minte. Promite-i tăticului tău un singur lucru! Că niciodată nu vei pierde din vedere ceea ce este important! Da?
(Tiana dă din cap aprobator)

replici din filmul artistic Prinţesa şi broscoiul
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dana Scully: Printre lucrurile lui Halverson, am găsit o carte pentru copii cu legende norvegiene. Din câte pot să-mi dau seama, imaginile arată sfârşitul lumii – nu într-o neaşteptată furtună de foc şi distrugere, aşa cum ne învaţă Biblia, ci într-o pătură de zăpadă care se aşterne treptat. Mai întâi luna şi stelele se vor pierde într-o ceaţă albă şi densă, apoi râurile, lacurile şi mările vor îngheţa. Iar la final un lup pe nume Skoll îşi va deschide fălcile şi va mânca soarele, condamnând lumea la o noapte veşnică. Cred că aud lupul la uşă.

replică din filmul serial Dosarele X
Adăugat de Diana Frone, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lască Ştiuio: Lasă puţin paharul din mână şi haide să facem un exerciţiu de gândire!
Septimiu Birlic (trânteşte paharul pe masă şi scoate un sunet specific celor care vor să comunice indirect că băutura este de calitate superioară şi suficient de rece): Despre ce este vorba?
Lască Ştiuio: Uite, îi vezi pe cei doi de la bar?
Septimiu Birlic: Te referi la barman şi la chelneriţă?
Lască Ştiuio (ştergându-şi fruntea de sudoare cu un şervet): Da. Oricum, ei sunt singurii de la bar, însă nu contează identitatea propriu-zisă a subiecţilor, puteau fi alţii în aceeaşi formulă, cadrul contextual ne interesează mai mult.
Septimiu Birlic: În fine...
Lască Ştiuio: Aşadar, ce crezi că ar deveni acele persoane dacă le-ar creşte aripi peste noapte?
Septimiu Birlic (stătea cu privirea aţintită spre uşa de la intrare): Da, înţeleg ce zici, dar vezi tu, întrebarea trebuie reformulată. Iată la ce mă gândesc: bunăoară, spune-mi negreşit... vezi tabloul acela ilustrând două păsări -lucrare neinspirată, în opinia mea- deasupra uşii de la intrare, pe bucata de perete ce desparte partea superioară a uşii de tavan?
Lască Ştiuio: Da!
Septimiu Birlic (luându-l pe Lască de după gât şi arătând cu degetul): Uită-te cu atenţie la ele, analizează-le contururile, penajul, formele capetelor, gândeşte-te la ideea de pasăre, nu aşa cum apar pe perete, îngheţate, artificiale, prinse în plasa artei-kitsch, ţesută de om, ci imaginează-ţi-le pe membrana boltită şi albastră cum se pierd în turma de nori cumulus.
Lască Ştiuio:...
Septimiu Birlic: Şi spune-mi apoi, dacă ai vreo idee, ce crezi că ar deveni acele două păsări dacă le-ar creşte, peste noapte, două membre superioare în loc de aripi?
Lască Ştiuio (după un scurt moment de tăcere): Animale de povară?
Septimiu Birlic: Neîndoios!

replici, scenariu de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!