cu o u�oar� nostalgie

Cine?!

Cine despre sine toate ştie,
Când îi pare viaţa-i veşnicie?!
Cine după insomnii stridente,
Gustă-n tihnă clipele prezente?!
Cine-adună roua din câmpie,
Fără sub tălpi goale spini să fie?!
Cine-n zile-ploi, sau nopţi cu lună,
Din nori negri raze nu adună?!
Cine sufletul la trup de-mparte,
Poate scrie-n tihnă a lui carte?!
Cine-i gata pregătit de moarte,
Când să mori înseamnă-a fi departe?!

Cine copleşit de nostalgie,
N-ar mai vrea o zi tânăr să fie?!
Cine-n ceasul din amurgul vieţii,
N-ar râvni sărutul dimineţii?!

poezie de Mihaela Banu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul despărţirii

La orice despărţire murim câte puţin,
În inima iubită devii tot mai străin;
De fiecare dată pierzi câte-un pic din tine,
Iar zilele frumoase rămân tot mai puţine.

Plecarea-i nostalgie, o tórtură, un chin,
E versul cel din urmă al unui drag poem,
În inima iubită murim câte puţin,

E-un cânt de-nmormântare, funebrul recviem,
La orice despărţire ţi-e inima pustie,
Chiar dacă-i temporară sau e pentru vecie,
În inima iubită devii tot mai străin,
La orice despărţire murim câte puţin.

rondel de Edmond Haraucourt (1890), traducere de George Budoi
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mama mea era frumoasă
că o zână din poveste...
a plecat de-un timp de-acasă
căţărând pe nişte creste...

pârjolit de disperare,
jupuit de amănunte,
privesc buzele... cu care
mă mai săruta pe frunte...

aplecat peste uimirea
lacrimei lipită-n pleoape
stau de vorbă cu privirea
ce mi-a fost aşa... aproape...

nopţile fără pereche
mi-amintesc cu nostalgie
şi cercelul din ureche,
şi gropiţa... din bărbie...

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Dumitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creanga inimii

Când alte universuri mă cheamă sau le chem,
De-o nostalgie cruntă adânc oftez şi gem,

Căci ştiu atât de bine că din acelaşi lut
Şi trupul meu şi Calea Lactee s-au făcut,

Că din aceeaşi piatră cândva au scăpărat
Luceafărul de ziuă şi ochiul meu curat,

Şi nici măcar o clipă eu nu mă mir că pot
Să ţin pe creanga asta şi universul tot...

Îl port pe creanga asta întinsă uşurel,
Cum port lumina lunii în piatra de inel,

Şi pare universul imens şi uimitor,
Adeseori ca bucla iubitei de uşor,

Şi-l simt pân'la durere şi imn, adese, când
Cumplit mi se apasă pe creanga lăcrămând.

poezie celebră de Eusebiu Camilar (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada inimii

n-am să-i pun nicicând inimii zăvor
ea naşte iubirea din limpede izvor
ea este cuibul marilor fantezii
din care îşi iau zborul stoluri de poezii

inimă boemă mai nutreşti un extaz
cu zâmbetul să seci lacrimi pe obraz
bătrâneţea-i grea nu mai eşti ce-ai fost
parcă toată vara te-ai zbătut fără rost

inimă flămândă de-a iubirii beţie
toamna îţi insuflă galbenă nostalgie
boabe de speranţe legate-ntr-un ciorchin
alungă amarul si umbra de chin

inimă visătoare cerul îţi e aproape
de povara dorurilor să te mai scape

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiuni zodiacale

sunt Taur şi trăiesc în graţia lui Venus
frumoasa mea regină mi-a dat romantismul
lupt de când mă ştiu să mă ridic mai sus
de cât mă ţine sufletul şi organismul.

nu joc teatru, nu fac nici exchibiţii
dar mi-ar plăcea nespus să fac o magie
să mi se împlinească marile ambiţii
să scot slove de aur de la nostalgie.

sunt Taur la coridă într-o mare arenă
cu toreadori care înfig săgeţi în mine
mă doare, sângerez, dar iubirea perenă
mă ajută să iert să sper că va fi bine.

nu ştiu ce e ura, mă vreau mereu serenă
luminile credinţei îmi fac zile senine.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lutier

sunt ani de când te-am cunoscut şi te visez, te vreau al meu,
de când pe-al sufletului meu Olimp eşti zeu,
sunt ani de când din inima-mi tu ai sculptat
o formă de vioară, şi strune, şi arcuş ai modelat...

tu, lutier, tu, Stradivarius al meu, mi-ai acordat
vioara sufletului meu de dor de tine-ncrâncenat,
şi ştii iubirea mea secretă, interzisă,
pe strunele din sufletu-mi înlăcrimat stă scrisă...

tu esti albastra-mi de lumină caldă simfonie,
învăluind nevoia mea firească de iubire,
a sufletului meu simetrică armonie,
tristeţe ascunsă în elegiacă nostalgie...

şi dor cumplit de tine va să-mi fie,
răsfrânt în cate-un vers de poezie...

poezie de Elena Vlădescu (21 decembrie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două stele

nu mai ieşi în calea mea, nu mai ieşi
nu mai ofta cu-atâta nostalgie
căci steaua ta mereu va licări
pe lângă steaua mea de-a pururi vie

nu mai privi în ochii mei, nu mai privi
oricum sunt stinşi de-atâta depărtare
mereu am aşteptat că vei veni
arzândă stea nu stinsă lumânare

tu nu mă mai chema, tu nu mă mai chema
oricum noi am ajuns mult prea departe
-şi unde-ncetisor se stinge steaua mea
şi unde steaua ta-i din cioburi sparte

tu nu mă mai striga, tu nu mă mai striga
-unde-am ajuns demult e frig şi întuneric
ca un opaiţ se mai zbate steaua mea
şi steaua ta ca un miracol sferic...

poezie de Iurie Osoianu (2 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se scutură nisipul

Se scutură-n clepsidră, neliniştit, nisipul,
Sperând că o minune, să-l poată înmulţi,
În sclav al nemuririi se travesteşte timpul,
Când ultime minute, de noi s-or despărţi.

Cuprinşi de nostalgie înfăptuim bilanţul,
Înlănţuind succese, eşecuri şi regrete,
Desfăşurăm cu grijă, de pe mosoare, lanţul,
Deconspirând, pe rând, din multele secrete.

Ceasornicul grăbeşte spre ultima secundă,
Lăsându-ne cu-aleanul minutelor trecute,
Ciocnim paharul plin, în aburi de colindă,
Şi-nsufleţim speranţe din clipe nenăscute.

Dorinţele abundă, iar ochii-n cer ne-adună,
E cumpăna-ntre ani şi lumea veseleşte,
Petardele trosnesc, urările răsună,
Clepsidra se răstoarnă, nisipul năvăleşte!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegeri neînţelese

Oi fi iubind cu atâta nostalgie marea,
că sunt atât de mult făcut din apă
şi-oi fi dorind atât de albastrul cerul, zarea,
că nici nu-s corp, doar gânduri pe undeva, pe-o mapă?

Oi fi redus în ambiţii, n-am, trăiesc trecut,
că nu mă simt în noi veniţi, mă caut ieri?
Doar vreau s-alerg, să fug în timp, nu vreau avut
şi minte n-am... de trec aiurea ierni şi veri!?

Oi fi greşit alegeri multe, cin' le-a vrut;
Iubita, alta, a fost de mamă şi alţi copii?...
Şi în loc de-o ţară, cu alta-n schimb m-am renăscut?
Poate născând, mai multe dăţi... pururi voi fi???

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!