cristal

Prudenţa

Îmi scriu cuvintele pe buze de cristal,
Şi le dau viaţă la timpul potrivit,
Le scot atent din mare, langă mal,
Şi stau atent, să văd ce-i de cioplit.
Apoi le strâng în braţele de muritor,
Le sărut pe fruntea blândă, iubitoare,
Le încălzesc ca în cuptor,
Apoi le las, să crească lângă mare.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (24 februarie 2019)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omnismul este crezul tuturor celor care îmbrăţişează şi respectă toate religiile lumii, indiferent de naţionalitate, credinţă, nivel social, pregătire profesională. Acest Nou Val al Omniştilor este alcătuit în mare parte din ultimul val al Copiiilor Indigo, născuţi între 1986 – 1995, al Copiiilor de Cristal şi al Copiiilor Curcubeu.

Contele Incappucciato în revista Cosmos, Omniştii – Noul Val
Adăugat de Trezirea Inteligenţei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eul pe care eu îl cunosc nu ştie suficient pentru a şti că nu ştie suficient. Se crede un cristal luminos, când, de fapt, e în mare alcătuit din nuanţe gri... Eul care cred că sunt e doar ceea ce-mi spune eul despre mine, o foiţă fragilă care acoperă o imensă mare interioară.

James Hollins în De ce oamenii buni săvârşesc fapte rele?
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partea mea de iubire

în partea mea de iubire
de pe trotuarul de vis-a-vis
a parcat un tir cu pocale
de cristal sinucis. şi a

cum femeia desculţă aleargă
după o pereche de tocuri
zăpada e-o maioneză (?!) din... mu(l)te
fire putrezite de iarbă
şi se taie-ntre degete.

anul nou cu iubire s
a strecurat în mesaje
patul lui procust e gol -
scârţâie sub masaje...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuarelă

În pădurea de cristal
Ca un alb decor de teatru,
Stau copacii vertical
(Trei plus douăzeci şi patru).

Înger trist de abanos,
Înger mic
S-a trezit cu faţa-n jos
Într-un cuib de borangic.
Un luceafăr ideal,
Verde i s-a prins pe gene,
Ca un fulg de papagal
Din păduri braziliene.
Iar căpşunii de pe jos
Îi trimit în nări mireazmă
De tămâie şi aghiazmă,
Pruncului de abanos.

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când pleacă iubirea

Florile ca rubinele
vor cădea în mare,
în apele ei de cristal
ce le reflectă izbirea.

Acel albastru celestial,
acel albastru tropical.

Al valurilor
care se izbesc şi se retrag,
la marginea mării.

Printre stânci şi recife,
ele se asemănă cu întunecimea
apelor şi suspinului,
când iubirea pleacă.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valul

Operat pe cord deschis
Valul mării lasă scris
Cu amprentă digitală
-Vreau să mai trăiesc o vară!

Perfuzat cu sentimente
Parafat de rezidente
Cu triumf in jugulară
-Vreau să mai iubesc o vară!

Vine toamna nechemată
De o sepie pictată...
Valul s-a izbit de mal
Si s-a spart ca un cristal.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu taxiul printre stele

Printre stele, printre stele
Cu taxiul a pornit
Muza poeziei mele
Să recite- n infinit.

Sirius a- ntins o rază
Plină- n rime şi troheie,
Cerul a întins o vază
Cu trup neted de femeie...

Zborul este către stele
C- un taxi, cristal de- abis,
În cer înălţăm castele,
Pe furiş intrăm în vis!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare

Sunt albul dintr-un puf de omăt
Transfigurat pic de cristal
- De-mi dai căldura să mă-mbăt -
Din inima-ţi ce-ai piedestal.

Dacă deschizi azi o ferestră
O să-ţi pătrund în casă fulg,
Un picur din planeta albastră...
Mă voi topi-n urări cu sârg.

Îţi voi da veşnic gust de viaţă
Din picătura-mi de cristal,
Topit de drag ţi-aş fi povaţă
S-ai trai etern, de festival.

M-aş face magul să-l urmezi
Spre poala albă a lui Christos
La ea să poţi să-ngenunchiezi
Să ceri să fii iubit, frumos.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 decembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharele

Când ţi-am revăzut
Ochii,
Am risipit paharele,
Care le ţineam în mâini.
S-au făcut ţăndări,
Ajungând pe podeaua
De faianţă,
Acompaniate
De un zăngănit de cristal,
Amestecat cu explozii
Asurzitoare.
Aceeaşi privire,
Plină de mister,
Cu care mă urmăreşti,
Fără să-mi spui
Vreun cuvânt.
Nici astăzi
Nu ai spus nimic.
Aşa ai şi plecat,
Împreună cu Ea –

[...] Citeşte tot

poezie de Tatiana Afanasie-Crăciun din Podium de sticlă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!