Poezii despre cine-i omul, pagina 11
Soțul
Nici tatăl meu, nici fratele meu -
El este omul care stă undeva la mijloc.
Cineva care-i cel mai aproape -și totuși, așa de departe.
Când am insomnie din cauza unei afaceri
Sunt gata să-i cer un sfat -
Hopa! Orice în afară de aceasta!
Așa că, în pat, mă-ntorc în tăcere cu spatele spre el.
Câteodată pare un superdușman.
altădată, singurul om de pe pământ,
care-mi iubește copiii atât de mult.
Așa că-i pregătesc din nou masa
omul cu care-am mâncat de-atâtea ori
omul contradictoriu, atât de des.
poezie de Moon Chung-Hee
Adăugat de Marinela Barabula
Comentează! | Votează! | Copiază!
țara făgăduinței
un ford hodorogit. whisky. și muzica
de dans. un bar.
un cowboy, în bar,
lângă tonomatul
cu muzică de dans.
bate ritmul pe masă și bea whisky.
afară omul cu lasou.
bate ritmul cu palma
pe capota fordului prăfuit. bea whisky.
și muzică
country.
omul cu lasou bate
cu palma în geam. whisky peste tot.
whisky în paharul pătrățos.
whisky.
omul din bar. și muzica
de dans.
omul cu lasou. și muzica
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt omul...
Sunt omul obosit de vreme,
care de moarte nu se teme.
Cu fruntea sus, privirea dreaptă,
sunt omul căruia,
ce-i este scris, așteaptă.
Că prea devreme m-am născut
este perfect adevărat.
De atunci, prin viață am trecut
și lucruri multe-am învățat.
am învățat cum să muncesc,
am învățat cum să clădesc,
am învățat cum să trăiesc.
De aceea poate am ajuns
să-mi număr anii chiar cu suta.
Soarele meu n-a apus,
pe Bistrița, mai navighez cu pluta.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iată omul! (Monologul lui Pilat)
Iată omul care îl vreți
Pe cruce răstignit să-l vedeți.
Omul acesta fără păcat!
Care din voia voastră a fost arestat.
N-a făcut nici un rău
Pot să vă jur pe al vostru zeu.
Dar... Voi sunteți un popor hapsân!
Care vreți mai mult sînge decât vin.
Eu n-am nici o vină, sunt curat,
De vreți să moară? Să fie al vostru păcat,
În fața lui eu nu sunt vinovat.
poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iată omul! (Monologul lui Pilat)
Iată omul care îl vreți
Pe cruce răstignit să-l vedeți.
Omul acesta fără păcat!
Care din voia voastră a fost arestat.
N-a făcut nici un rău
Pot să vă jur pe al vostru zeu.
Dar... Voi sunteți un popor hapsân!
Care vreți mai mult sînge decât vin.
Eu n-am nici o vină, sunt curat,
De vreți să moară? Să fie al vostru păcat,
În fața lui eu nu sunt vinovat.
poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patimi sălbatice la pândă
Spune-mi cine-i cel ce nu știe
câtă dragoste mai are
să împartă,
prigonește răbdarea,
nu are nevoie de ea.
În el se rânduiesc patimile
sălbatice la pândă
dincolo de verbe.
Prinde între degete destinul
ca pe un pui de pasăre
pe care-l mângâie,
adaugă zilelor culoarea iubirii,
le umple cu nesfârșire.
Lasă-mă doar să ghiceasc
cuvintele pe care le cauți
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arborii-nfloriți răsună...
Arborii-nfloriti rasuna,
Cânta cuiburile-n slava...
Cine-i oare capelmaistrul
În orchestra din dumbrava?
Pitigoiul care-ntruna
Da din cap cu-atâta fala?
Ori pedantul cuc ce-si striga
Numele fara greseala?
Este oare cocostârcul,
Care, tacticos la pasuri,
Calca-nfipt pe lungi picioare,
În acest concert de glasuri?
Nu! În inima-mi traieste
Cela ce conduce corul...
Tainic simt cum bate tactul,
Si socot ca e amorul.
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schije de alb...
Se coboară din veșnicii
Îngeri, risipindu-se pe pământ.
Ori poate sunt părți din aripile lor
Sfârtecate în drumul spre moarte.
Se-ndoliază pământul
Cu petece zdrențuite de nori...
Tăcerea din zori,
Ne arde ca jarul din vatră...
Dureros de mizer
Noaptea-și continuă drumul
Pe un petec de cer.
Se unesc răsărit cu apus
Alungându-se repetat... Cine-i Eminescu?" vă-ntreb,
Dar voi nu cunoașteți răspunsul...
El este călimara în care s-au strâns
Toate cuvintele de iubire -
Iubire de semeni, de țară, de pace,
Iubire, în taină, de grai strămoșesc,
De ia țesută în noaptea geroasă.
Luceafăr lucind pe un cer de cuvinte,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul Țăranului român
Țăranul rămâne omul absolut,
Icoană vie, cu mâinile crăpate;
Departe de un destin revolut,
El duce pâinea noastră-n spate.
Cu-ntregul chip circumvolut,
În suflet, cu năzuințe, surpate,
Țăranul rămâne omul absolut,
Icoană vie, cu mâinile crăpate.
Din țarină, perna și-a umplut;
De pe ea, i-au fost visele furate.
Din dragoste pentru natalul lut,
Cu toate umilințele-ndurate,
Țăranul rămâne omul absolut.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crezi că putem spune acum
cu inime deplin împănate: acesta
este rodul pântecului nostru?
și eu
am lustruit la o proeminență măreață-n ultimele nouă
luni, de plăcere, petrecute într-o paternitate
și ce
va tot am învățat despre sarcina fulgilor
în creșterea stratului infantil de zăpadă -
la ce
atât de murdară? - din scutece:
nu întreba cine-i mama
și ea
are aceleași îndoieli strivitoare
are aceleași clipiri - repetate!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!