cind esti bolnav

Caldura de iulie

Mindru si falnic vine prin vis
Este regina din Paradis
Devine miraj chiar atunci cind apare,
Dar este vis in continuare.
Odata privit te orbeste plapind
Dispare din ochi si apare in gind,
Se pierde in noapte cu ochi lacramind
Cind se trezeste contempla plingind.
E o minune, e un mister
Incerc sa patrund, dar ma-mpiedic si pier.
Este divin tot ce s-a spus
Eu ma trezesc si devin un apus.
Craiasa incearca sa se priveasca,
Cauta surse, deschide destine si vrea sa traiasca,
Dar marele domn din acest Univers
Ii face din ochi si creeaza invers.
Insa destinul dezamageste
Iti face-o favoare si zice:-Plateste!
El e dusman sa nu il credem
Doar plumbul din ochi ne ramine prieten.

poezie de Ion Rotari (1 iulie 2009)
Adăugat de Ion Rotari
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, Femeie!

Eşti maică născătoare de răsărit divin,
Eşti reazem neclintit în clipa dureroasă,
Eşti blândă mângâiere şoptind cu glas blajin:
,, Ce faci? Te-am aşteptat! Bine-ai venit acasă!"

Eşti piatra ce zideşte a vieţii temelie,
Eşti suflet mistuit de grija tuturor,
Eşti înger iubitor, izvor de armonie,
Eşti braţul ce alină c-un zâmbet protector.

Eşti candelă arzând foc sacru-al nemuririi,
Eşti lacrima trăind mâhnirea, bucuria,
Eşti inima vibrând, clădind altar iubirii,
Eşti slova ne-ntinată ce naşte poezia.

Eşti mamă, fiică, soră, soţie sau mireasă,
Eşti gingaşă făptură, eşti stâncă şi eşti zeie,
A florilor iubită, a Soarelui aleasă
În zi de sărbătoare. Să ne trăieşti, Femeie!

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, Femeie!

Eşti maică născătoare de răsărit divin,
Eşti reazem neclintit în clipa dureroasă,
Eşti blândă mângâiere şoptind cu glas blajin:
,, Ce faci? Te-am aşteptat! Bine-ai venit acasă!"

Eşti piatra ce zideşte a vieţii temelie,
Eşti suflet mistuit de grija tuturor,
Eşti înger iubitor, izvor de armonie,
Eşti braţul ce alină c-un zâmbet protector.

Eşti candelă arzând foc sacru-al nemuririi,
Eşti lacrima trăind mâhnirea, bucuria,
Eşti inima vibrând, clădind altar iubirii,
Eşti slova ne-ntinată ce naşte poezia.

Eşti mamă, fiică, soră, soţie sau mireasă,
Eşti gingaşă făptură, eşti stâncă şi eşti zeie,
A florilor iubită, a Soarelui aleasă
În zi de sărbătoare. Să ne trăieşti, Femeie!

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, Femeie!

Eşti maică născătoare de răsărit divin,
Eşti reazem neclintit în clipa dureroasă,
Eşti blândă mângâiere şoptind cu glas blajin:
,, Ce faci? Te-am aşteptat! Bine-ai venit acasă!"

Eşti piatra ce zideşte a vieţii temelie,
Eşti suflet mistuit de grija tuturor,
Eşti înger iubitor, izvor de armonie,
Eşti braţul ce alină c-un zâmbet protector.

Eşti candelă arzând foc sacru-al nemuririi,
Eşti lacrima trăind mâhnirea, bucuria,
Eşti inima vibrând, clădind altar iubirii,
Eşti slova ne-ntinată ce naşte poezia.

Eşti mamă, fiică, soră, soţie sau mireasă,
Eşti gingaşă făptură, eşti stâncă şi eşti zeie,
A florilor iubită, a Soarelui aleasă
În zi de sărbătoare. Să ne trăieşti, Femeie!

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai crezut

Ai crezut că stai rezemată
De spatele pierderilor,
Constrînsă de promisiuni deşarte
Ai stabilit relaţii veninoase
Care se sprijină de tine
Realizînd defăimare şi stres.
Ai persecutat un părinte
Care s-a purtat iubindu-te.
Ca o leoică a stat în cuşcă
Ca să te apere, crezînd că eşti o fiică.
Acum cînd eşti înconjurată
Doar de cobre şi jivine
Realizezi ce prost ai cumpărat,
Ce lacrimi venin s-au strecurat în tine
Punîndu-le peste ceea ce te-a salvat.
Ai strecurat minciună şi durere
Vestind numai prostii.
Acum este timpul protestelor,
Al palmei pline de trecut.
Cum ai putut să crezi în veninoşi?

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-oi adormi...

De-oi adormi curînd
În noaptea uitării,
Să mă duceţi tăcînd
La marginea mării.

Nu voiu sicriu bogat,
Făclie şi flamuri,
Ci-mi împletiţi un pat
Din tinere ramuri.

Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Luceasc-un cer senin
Pe-adîncile ape,

Care-n dureri adînci
Se nalţă la maluri,
S-ar atîrna de stînci
Cu braţe de valuri,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1881)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele absent

O să-nchid ochii, zic o rugăciune şi dorm apoi, că e târziu.
De tine nici o veste, eşti mort, bolnav, sau încă viu.
Nimic. Şi nici nu mai contează. În lumea ta n-am loc,
E plin. Să fii iubit, rămâi cu bine. Eu te-am dorit cu foc

Şi patimă arzând. Dar n-a fost decât vis. A fost la mine-n gând.
Eu doar aşa eram cu tine, şi nici măcar, fior plăpând.
Că de atins nu te-am putut, ai frică de blândeţe.
Tu nu ştii vorbe dulci, doar ură şi furie, rău, tristeţe.

Acum mai uit, ce bine. Nu eşti mereu prezent.
Curând vei fi din viaţa-mi, doar marele absent.
N-o să mai ştiu de tine, cum mult timp n-am ştiut.
Am vrut, tu nu, dar înţeleg... Nu s-a putut.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni de zăpadă

Ninge sfînt şi păgîn
Numai ochii ne rămîn
Despărţirea s-o mai vadă
Că, în rest, noi ne-am stins
Şi-am ajuns de-atîta nins
Nişte oameni de zăpadă.
Ninge fără milă, ninge şi ne doare,
ninge cu fărîme albe de pian,
ninge cu tristeţe şi cu felinare
ninge ca la moartea încă unui an.

Cîţi au fost de gardă –voie cer să doarmă
cîţi au fost cu somnul rătăcesc pe străzi,
ne aflăm în lume ca în ţevi de armă
cînd sugrumă lupii fragedele prăzi.

Ninge fără milă, cu vinovăţie,
ca o inculpare, ca un martor mut,
ninge cu o nuntă, ninge şi sfîşie,
se fărîmiţează ultimul salut

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paul McNeely

Dragă Jane! Zâmbitoarea mea Jane!
Cum te strecurai în salon (unde eu zăceam foarte bolnav)
Cu boneta ta de infirmieră şi cu manşetele albe,
Mă ţineai de mână şi-mi spuneai surâzând:
" Nu eşti chiar atât de bolnav – în curând te vei face bine."
Şi cum ţi se scurgeau gândurile, lichid, din ochi
Pentru a intra în ochii mei cum intră stropii de rouă
În inima unei flori.

Dragă Jane! Întrega avere a familei McNeely
N-ar fi putut cumpăra grija pe care mi-ai purtat-o,
Zi şi noapte, noapte şi zi;
Nici nu ţi-ar fi putut plăti zâmbetele, nici căldura sufletului,
În mâinile tale mici şi-a aflat odihnă fruntea mea.

Jane, am sperat şi-am dorit să mă fac bine
Până în ultima clipă, când văpaia vieţii mele
A trecut în bezna de deasupra discului nopţii,
Pentru a-mi cuibări capul pe sânii tăi micuţi
Şi pentru a te strânge-n încleştarea iubirii –

[...] Citeşte tot

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER, editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie

Eşti gustul pâinii ce-o mănânc,
Eşti sărbătoarea săptămânii;
Linia soartei scrisă-adânc,
Ce-mi poţi citi în palma mâinii;
Tristeţea, bucuria mea,
Eşti cântecul, şi eşti culoarea,
Şi, dulce-n vine, eşti vâltoarea
Făcând să-mi bată inima.

poezie celebră de Maurice Careme din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!