Toate rezultatele despre cind esti bolnav, pagina 11
Walter primise; avusese însă precauțiunea să pună condiția că nu-șiva părăsi cariera. El năzuise și se trudise pînă atunci pentru gloria științifică; acum, cînd se vindea, vrea cel puțin să cumpere firma aparentă a gloriei, reputația. Era primul dezgust de el și primaînșelăciune de sine. Salema n-avea nici un interes deosebit în privința asta. Atunci cînd Walter primisetîrgul, nu-și dase seama deodată de ceea ce a primit, decît cel mult în cifre; abia pe urmă avea săînțeleagă ce reprezentau cifrele reci.
Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tabloul cu scoici
Cînd pianul bătrîn își visează sonata
În tabloul cu scoici noi intrăm pe ascuns,
Un picior mai întîi, apoi celălat,... gata,
Poposind printre melci în nisp am pătruns.
Goi ne-ntindem în templul de ape al mării
Mirosind a pădure de alge și iod
Cînd pe buze simțim gustul rece al sării
Și al cărnii albastre de langustă și cod.
Ne visăm ca doi regi ai oceanului verde
Alergînd printre lumi de coral marmoreu
În adîncul din care lumina se pierde
Ne-mbrăcăm cu abis ca-ntr-o piele de zeu.
Rătăcim ore-ntregi prin corăbii pierdute
Tulburînd somnul mut al atîtor corsari
Ruginite comori ne îmbie tăcute
Cu legende-ncrustate în șekeli și dinari.
[...] Citește tot
poezie de Virgil Titarenco
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regrete
Si ce ași putea eu să-ți mai spun
Cînd totul este clar....
Mii sufletul scăldat în scrum
Dureri fără hotar...
Mă întreb daca mai are rost
Ce simnt acum să-ți spun
Stiu! toate-n viață au un cost
Eu rasplatesc din plin...
Si tot ce viața -mi oferea
Nu am luat cu împrumut,
Am răsplătit asa mereu
De zece ori mai mult.
Și n-am cerșit ce nu-i al meu,
Doar să iubesc am vrut...
Tu mi-ai trait în gînd mereu,
De cînd ne-am cunoscut!
[...] Citește tot
poezie de Tatiana Frunzete
Adăugat de Tatiana Frunzete
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi ce cred eu? Că nu te cruți destul. Vîrsta își cere, însă, drepturile ei. îmi ești indispensabil la magazin, o știi foarte bine, dar dacă magazinul ți-ar amenința sănătatea, l-aș închide chiar mîine pentru totdeauna. Așa nu mai merge. Trebuie să introducem un alt fel de viață pentru tine. Dar radical. Stai aici în întuneric, cînd în hol ai avea o lumină frumoasă.
Franz Kafka în Verdictul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu și eu
Tu ești o lacrimă, eu o adiere.
Tu ești un zâmbet, eu o mângâiere.
Tu ești o cârmă, eu o ancoră.
Tu ești o floare, eu o amforă.
Tu ești lumina, eu soarele tău,
Tu ești steaua, luceafăr sunt eu.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu și eu
Tu ești dezinvoltă
Eu sunt șaman mongol
Tu ești literatură sud-americană
Eu sunt rădăcină de copac
Tu ești dezlânată
Eu sunt împrăștiat
Tu ești înfocată
Eu sunt vulcan
Tu ești roua florilor
Eu sunt înserare
Tu ești inacceptabilă
Eu sunt insuportabil
Tu ești psihanaliză
Eu sunt fizică
Tu ești iscodire
Eu sunt fugă
Tu ești val
Eu sunt țărm
Tu ești departe
Eu sunt aproape
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cand esti departe
Tristetea copleseste
Si inima chiar doare
Cind cel ce te iubeste
Se afla-n departare.
Azi pling, sunt trist si iata...
Privesc inmarmurit
Privesc la tine viata
Ce-n drum te-ai pironit.
Ce-as mai putea eu oare
Ce-as mai putea sa fac
Caci inima ma doare
Si nu pot s-o impac.
As vrea sa vin la tine
as vrea sa te-ntilnesc
Dar oare este bine
Sa-ti spun cit te iubesc?
[...] Citește tot
poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Ramona Alexandrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ei sînt în. stare să reconstituie, în ordinea în care s-au produs, cînd în desfășurarea lor triumfă rigoarea, sau într-o amețitoare dezordine, cînd triumfă fantezia, toate evenirnentele istoriei, mai ales deznodămintele ei, orașe trecute prin foc și sabie, spectaculoase bătălii navale, imperii prăbușite, stăruind asupra ruinei ce s-a abătut peste orice a avut, cîndva, strălucire. Scheletele unor regi, de mult făcute pulbere, ca și coroanele cu care au fost înmormîntați, furate și pierdute fără urmă, ei le recompun, pînă la ultimul os și pînă la ultimul diamant
Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În port
... Și rătăcesc spre seară pe cheiurile goale,
Cu farurile stinse și lanțuri ruginite,
S-ascult cum plînge apa în aiurări domoale,
Să văd cum moare ziua în zările cernite.
Adeseori voioase sirenele răsună.
Atunci s-aprinde-n mine eterna nostalgie,
Dar, vai, vaporul trece prin port ca o furtună,
Și eu rămîn tot singur în lumea mea pustie.
O, cînd, o, cînd vaporul opri-se-va o clipă
Din goana lui nebună spre larga depărtare,
Să ia cu el această țarină în risipă,
Să-i dea o nouă viață, sau s-o îngroape-n mare.
poezie de Dumitru Iacobescu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce să refuz
Ce să refuz și ce să mai accept?
Toate cuvintele miros a moarte
bat clopotele-amurgului în piept -
mirosul lor, copile, ne desparte!
Încep o floare și-o termin în zori
mi-e îngerul bolnav și mă refuză
dă-mi, Doamne, plânsul unei mari candori
și dă-mi ninsoarea pruncilor pe buză!
Dar nu mai sunt cuvinte ca să spui;
o spadă se sfărâmă între oase -
mi-e îngerul bolnav și boala lui
în cerul tot a moartea mea miroase...
poezie de Gheorghe Istrate
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!