chipul mamei

Temporar prezent

Doar timpul l-am simţit
Trecand
Prin zilele mele
Bune şi rele.
A cioplit chipul
După chipul şi asemănarea
Dintâi
Şi a rostuit cuvântul
Din cărţile vechi
În puterea mea de îndreptare.
Cine mă ştie
Cine m-adie
Cine mă frânge
Cine mă plânge?
Timpul
Şi mă culege
La ceas de lege...

poezie de Eugenia Miulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul meu

E chipul meu? Nu - chip străin,
Vine discret, fără venin,
Umbra, tăcerea, nebunul din turn,
Aud suspine, zbor de colun.
Noapte albastră, ca o cămaşă,
Tremură toată, patimă laşă,
Ating tufişul, spinii sunt lungi,
Roză sălbatică, tu mă alungi,
Ba lăcrimezi, ba te revolţi,
Mor la tensiunea de o mie de volţi.
Prea mari oraşele, prea mici pietonii,
banalizată-i istoria Sodomei,
fug precum Lot, larg e deşertul,
n-am apucat din postume nici sfertul.
Prinde-mi cu palmele tale, iubito,
Chipul şi spune-mi, poate murit-am?
Poate că nu ştiu şi umblu stingher,
Precum stafia sau sfântul din cer.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu zâmbi doar cu chipul, zâmbeşte din suflet. Chipul poate fi doar o mască a ego-ului. Fericirea nu vine din afară, din chip, ci din suflet pentru că el doar este şi se manifestă în tăcerea ascunsă sub acel zâmbet superficial, pentru el... Este singurul real!

citat din Valentin Bărbulescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamei să întinzi o mână

Când o-îmbrăţişezi pe mama,
sau când îi săruţi obrazul,
lacrimi şterge cu marama
şi uită de tot necazul.

Dacă-atunci când este tristă
îi zâmbeşti copilăreşte,
strânge lacrimi în batistă
şi tot mai mult te iubeşte.

Dacă-atunci când e bolnavă
faci şi tu treburi mărunte,
eşti un copil de ispravă.
Meriţi sărutat pe frunte.

Când mama va fi bătrână,
iar tu vei ajunge mare,
mamei să întinzi o mână,
s-o duci în parc, la plimbare.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul tău

Din val în val, pe-o undă lină,
Suspină-adâncul străveziu,
Din cer se-aşterne o lumină
Peste amurgul sângeriu.
Un pescăruş, străbătând zarea,
Se- opri la geamul meu deschis,
Purta în cioc iubirea, floarea
Şi chipul tău văzut în vis.
Zâmbeai sfios, răzleţe gânduri
Se risipeau spre cer senin,
Iubirea scrisă printre rânduri
Mi-a schimbat clipa din destin.

poezie de Olga Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul tău de floare

flori de măr... ce amăgire
într-o iarnă argintie
vis în nopţile de iarnă
dorul viu de primăvară

pe un colţ de cer in soare
zăresc chipul tău de floare
întind mâna să-l cuprind
dar dispare-n infinit

a fost numai o părere
nu sunt flori şi nu sunt stele
doar o iarnă cam geroasă
ce mă ţine-nchis în casă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi albi

Păşesc pe-a vieţii cale în iarna care-ncearcă
s-acopere povestea de paşi lăsaţi în urmă
cu albul din noianul de fulgi ce vin în turmă
să-mi şteargă urma clară, sau chiar să o întoarcă.

Parcurg urcuşul singur, călcând pe stratul moale
ce-acoperă atâtea poveşti din alte visuri
ce au parcurs cărarea şi au lăsat doar scrisuri
citite printre gânduri, în timp ce merg agale.

Întorc, uşor, privirea, sunt multe urme şterse,
sau poate-‘s prea departe, sau unghiul mă înşeală,
căci gânduri mustrătoare mă scot din amorţeală
şi văd imagini clare, mai multe şi diverse.

Sunt chipuri de femeie în gânduri, printre urme,
ce mă îndrumă-n viaţă, ce-mi însoţesc parcursul,
văd chipul mamei mele, şi chiar i-ascult discursul,
mai văd un zâmbet care din dor mai vrea să curme.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu nu a făcut, după cum spune Biblia, omul după chipul Său; dimpotrivă, omul, aşa cum arată în Esenţa creştinismului, l-a făcut pe DUMNEZEU după chipul său.

Ludwig Feuerbach în Esenţa Creştinismului
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul mersului tău

Cu
numele tău
ni
se semnează ziua aceasta
şi ne
poartă pe
aripile atâtor frunze
înveşmântate
într-o puzderie de culori
dintr-o
carte de basme parcă
luate

un cerc de
cuvinte
ne leagă
de
chipul mersului tău
clipă
nesăţioasă de

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua mamei

Din zăpadă, o zambilă
S-a-nălţat înspre lumină,
Timid, din zăpada rece
Aşteptând iarna să plece.

Trei narcise-au înflorit
Şi-o lalea a răsărit,
Lângă ea şi-un ghiocel
Alb, sfios şi mititel.

Lângă gardul de nuiele,
Azi, răsar florile mele
Ce, din vară, le-am sădit
Pentru cineva iubit.

Ca în orice primavară,
Este ziua mamei, iară -
E o mare sărbătoare
Doar cu zâmbete şi soare.

[...] Citeşte tot

poezie de Simona Epure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!