cetatea soroca

Biserica copilăriei

Zidirea din vârful de coastă,
Acolo-i biserica noastră,
Loc-ritul de joacă a credinţă
De copilul ce- am fost, pocăinţă...

Îi revăd ziduri groase, cu bolţi,
Sfinţi de fum, cruci de piatră cu morţi...
Am imagini din ei încrustate
Pe vecia-mi... înspre maturitate.

Duminici am trecut, tot pe rând
Cu respect de prezenţă... crezând.
Îs al bunicii pioase-lăstar...
Eu eram, băieţandrul de-altar.

Văd pe preot, bătrân, de când este,
Din tărâm de la Prut... ce e peste...
Din Soroca cu vorbă moldavă;
Îl port în suflet, în minte... mi-e slavă.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impas

Sunt azi ca un câmp
de mărăcini cu cer roşu în fund,
sau ca un cătun părăsit sunt
şi cojit în amurg ca un dâmb.

Doamne, lasă-mă să mă închin ţie,
obiceiul e vechi şi e bun când eşti slab.
Leagănă-mă tu, melancolie,
cu isonul lin şi abia bolnav.

În hotelul de periferie
ce cuminte m-am însingurat.
De pe macatul meu decolorat
moartea să o sun, la sonerie.

Sub fereastră mişună cetatea,
i-aud trecând norodul greu şi des.
De-o goană îmi zbârnâie toată singurătatea
E-n van. Am măsurat şi am ales.

poezie clasică de Ion Vinea (1920)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdere reparabilă

Apreciind sinceritatea,
Matilda ce vindea la bar
A dat anunţ la un ziar,
Că şi-a pierdut virginitatea
Şi-ntregul burg, identitatea,
I-a căutat-o, pus pe jar
Dar totul fost-a în zadar,
Ea nu mai popula cetatea
Sunând la unu, unu, doi,
Un medic a chemat-o joi
Şi-a zis domn' doctor într-o doară
Pe când se dezbrăca făptura:
Nu-i bai, te fac din nou fecioară,
Dar mai întâi, îţi iau măsura.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ev tăcut...

S-a împlinit neîmplinirea,
unui ev tăcut şi rece,
a biruit nebiruirea,
a tot ce prin lume trece...
S-a împlinit neîmplinirea,
unui trecut, uitat de lume
ş-un prezent care apune
în viitor nesigur şi morbid...

Vom avea ce pune-n blid,
în evul acesta dur şi rece?
Vom avea, c-avem cuvinte,
să implorăm divinitatea,
să ne apere cetatea,
să n-aducă libertatea,
că pe aicea nu se trece,
în acest ev, tăcut, fierbinte!...

poezie de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina şi întunericul

Noaptea s-a născut fără ochi
şi tu vrei să ne vadă,
lumina şi întunericul sunt împărţite frăţeşte la poli
fără nicio nevoie de tergiversări de timp.

În faţa noastră totul pare normal,
se deschid porţile prin care trecem
ca într-o poveste odată cu zânele şi zmeii
pe tărâmuri necunoscute.

Fiecare se opreşte la locul său
cu semnele distinctive ale obârşiei,
intră în cetatea soarelui
şi se roagă Dumnezeului iubit
fără niciun orgoliu ori patimă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feminitate

Am dansat o vreme cu viaţa-n carnaval,
purtând armură de cavaler medieval.
Tânără, m-am visat vajnic bărbat
puternic, rece, calculat,
având cetatea trupului de apărat.

Dar platoşa de mucava
m-a trădat,
s-a dezintegrat,
mi-a dezgolit nurii feminităţii,
mi-a revelat farmecul vulnerabilităţii.

Spiritul meu feminin,
ascuns în străfunduri de fire, s-a trezit.
A oferit o singură iubire, un singur extaz,
pulverizat apoi, din păcate,
în mii de trăiri insipide, minore, deşarte.

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panoramă

Plîngea caterina-fanfară
Lugubru în noapte tîrziu...
Şi singur priveam prin ocheane
Pierdut în muzeul pustiu...

Şi-n lumea ocheanelor triste
Mă prinse sinistre gîndiri -
În jurul meu corpuri de ceară,
Cu hîde şi fixe priviri.

Şi-acea caterincă-fanfară
Îmi dete un tremur satanic ;
În racle de sticlă - prinţese
Oftau în dantele, mecanic.

Şi-atunci am fugit plin de groază
Din sumbrul muzeu fioros,
Oraşul dormea în tăcere,
Flaşneta plîngea cavernos.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În valea îmbrăcată-n primavară

O toacă a spart tăcerea verde
În valea îmbrăcată-n primăvară!
Clopotele-au început să bată
Şi fulgi de păpădii se-mprăştiară.

Cetatea soarelui e-nchisă azi
Şi mă împiedic de-ntuneric straniu,
Lumina e doar dincolo de gard,
Şi nu îmi va-nflori curând geraniu'.

S-aud voci cântând în strană iar,
Cum auzeam duminica trecută
Şi câţiva paşi târând pe trotuar
Bastonul bătrâneţii cea urată!

Mă rog, azi, prin şipcile din gard
S-ating o rază cu parfum de nard,

sonet de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul XXVII

Oare-i vremea aievea, nimicitoare?
Când, pe creste, cetatea fi-va sfărmată?
Inimă, pururi de zei, nu ţii tu oare?
Când demiurgul va să te-abată?

Suntem noi oare plăpânzi, plini de teamă,
precum destinul prea des o vădeşte?
Copilăria-adâncă, cum nu ia-n seamă
făgăduinţi din străfund – de ce amuţeşte?

Ah, trecătoare stihie!
Treci prin cel ce te-mbie
– încrezător – ca un fum...

Dar cei ce suntem, înfăptuim
ştiind că trecem, cât dăinuim:
unelte pe-al zeilor drum.

poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea mult râvnită a fost menită să-şi afle adăpostul într-o zonă ferită şi ascunsă de orice privire aflată la pândă. Şi locul acela este greu de dovedit, dacă stăpâna absolută nu-şi dă acordul. Ea este pitită strategic, sub un munte solid, nu prea înalt şi rotunjit, care înfrumuseţează alcătuirea spiţei femeieşti, căruia oamenii i-au conferit numele lui Venus, zeiţa dragostei, nume plin de promisiuni, armonie şi bucurii nemaiîntâlnite, munte acoperit de o pădure scurtă şi deasă, ca o pavăză împotriva celor care ar încerca s-o cucerească.

Virgil Răzeşu în Mic tratat de deflorare (2009)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!