artificii vadim tudor

Istorie

I-a fost dat acestei vetre de sfinţenii
să rodească pâine, vinuri de rubin,
blănuri pentru limba vânătă a iernii
şi din giuvaieruri tot cîte puţin,
vitele au crupe ca de minotaur,
zămisleşte maica prunci cu chip de zeu,
dar acestui templu înnăscut în aur
i-a fost dat să fie jefuit mereu!

Potrivirea unei vitrege istorii
la răscruci asemeni cumpenei ne-a pus,
să vestim cu-o clipă mai devreme zorii
şiroind din răni ca soarele-n apus.
Inima atâtor preacinstite naţii
fără jertfa noastră ar bătea mai rar –
tuturor le-aş spune: tălpile pupaţi-i
neamului acesta brav şi legendar!

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un bărbat iubeşte o femeie

Când un bărbat iubeşte o femeie
e îmbătat de muzici în amurg
palate de cleştar din filme triste
răsfaţă ochii lui de demiurg

Înduplecat ca fiara în capcană
cu pieptul podidit de-o rană grea
prin vămile orbirii se înalţă
pentru a-şi lua lumină de la Ea

Şi toată viaţa lui se face orgă
în catedrala unui câmp de maci
iniţiat în tainele nuntirii
reîncarnarea unui antic vraci

Preschimbă-n aur tot ce va atinge
depune jertfe pe altarul Ei
mărinimos ca prinţul ce salvează
creştinii daţi la gropile cu lei

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fie te naşti artist, fie nu. Şi rămâi artist, chiar dacă vocea ta nu mai e un foc de artificii. Artistul rămâne pentru vecie.

citat clasic din Maria Callas
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memento

Tu, care nu ţi-ai părăsit
hotarul ţării niciodată
şi-n veacul ăsta urgisit
s-a scurs intreaga ta durată

Tu, care fruntea ţi-ai încins
cu purpură şi clarvedere
trăind ca un mesteacăn nins
pythagoreice mistere

Acum treci vămi de nepătruns
prin şapte cicluri planetare
vei fi aflat cumva răspuns
la vechiul semn de întrebare?

Azi pe biserica din Şchei
s-a-nfipt o pasăre-n săgeată
şi-n mica zbatere a ei
parcă te văd crucificată

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum aşa ? Cred că e o mare greşeală . Au fost întrebaţi,, specialiştii,, Mircea Dinescu, Nicolae Manolescu, Mircea Badea [...] | Citeşte tot comentariul

Omul cult a devenit incult!

Când omul cult a devenit incult,
Şi pe multă lume el intrigă.
Nu toţi s-au prins că nu-i desculţ,
Mafiotul ce pe toţi hoţii îi strigă.

Cu al său partid fondat în 1991,
Ce are statut de centru-stânga.
Nu mulţi îl priveau ca pe nebunu,
Din filmul românesc Osânda.

Un om cu un caracter jalnic de fier,
Ce nu recunoaşte că-i place.
Politica nu-i deloc murdară pentru el,
De aceea a rezistat de atâta timp încoace.

Nu are obraz, nu are ruşine, şi ne minte,
Că vrea să facă bine, şi multe legi sfinte.
Vadim Tudor ce pe toţi corupţii i-a înjurat,
Iar pentru turul doi el cu Ponta s-a cuplat.

poezie de Ovidiu Kerekes (7 noiembrie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei ce plâng

Nu mai am lacrimi, mamă, să te plâng
am fost secat de spaima dinainte
când presimţeam în mine cum se frâng
secundele cu gust de oseminte

Când mă înfricoşa şi gândul chiar
că te voi pierde într-o zi amară
când adormeam pe evangheliar
visând să mai trăieşti până la vară

Atunci plângeam, eram într-un extaz
al disperării pentru ce-o să vină
înlănţuit pe stânci din Caucaz
mă sfârtecau mari vulturi de lumină

Acum e pace pe pământ şi-n cer
ce-a fost să fie s-a-ntâmplat odată
iar trupul meu cu lacăte de fier
are fântâna plânsului secată

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţara lui Ciocu-mic

În ţara lui Ciocu' mic
S-a pus bir şi pe nimic
Şi se minte, şi se fură
Iar românul mult îndură.
Vlad Ţepeş, Măria Ta,
Ieşi din groapă, nu mai sta
Şi trage-i pe hoţi în ţeapă
Trece-i prin foc şi prin apă
Fiindcă prea s-au îmbuibat
Şi-au scos ţara la mezat.
Ni se sinucid bătrînii
Mamelor le seacă sînii
Mor copiii prin spitale
Peste tot e numai jale.
Arză-i-ar focul de hoţi,
De bandiţi şi mafioţi,
Să-i ferească Dumnezeu
Să mai stea în drumul meu
Le dau vilă-n Periprava
Şi piscină la Jilava.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Corneliu Vadim Tudor din Opere incomplete
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea se naşte, trăieşte şi moare..

Aud flori plângând, de sensibil ce sunt
Nu pot să tund iarba – se ascunde-n pământ.

La televizor nici nu pot să privesc
Să văd prădători în ospăţ nebunesc.

În zorii de ziuă eu am insomnie
La gândul că în abatoare-i urgie.

Că vite şi păsări sunt sacrificate
Cu şocul electric, cuţite zimţate.

E-atâta cruzime în noi şi-n natură
Din ochi îmi curg lacrimi şi sânge pe gură.

Mi-e milă de tot ce e viu şi mă doare
Că lumea se naşte, trăieşte şi moare.

Trăim pe-o Planetă de jaf şi război
Fă, Doamne, ceva, fie-Ţi milă de noi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (22 aprilie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Funeralii pe mare

În temniţele mării foşnitoare
e libertatea fără de sfârşit
deasupra pace, dar în miez de mare
e un război al peştilor, cumplit
Să fie paradisul, sau infernul
acest tărâm de vechi cosmogonii?
În glorietta soarelui, eternul
se-aprind cărbunii zorilor de zi
Înmugureşte aerul de sare
de alge şi meduze putrezind
un clavecin vivaldic, dinspre mare
rostogoleşte misse de argint
Ridică vântul fustele gitane
ale acestei zile de coral
şi pânze albe trec în caravane
pescarii trag năvoadele la mal
Înspumegate valuri de petardă
se sparg de dig ca pescăruşii morţi –
tu strânge-mă în braţe, mă dezmiardă
femeie scumpă care mă suporţi

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminica lui Simion Bărnuţiu

Duminică de ţară, holde pline
furnalul verii clocoteşte-n jur
prea pui la suflet totul, şi nu-i bine
mai trage-te la umbră de păduri
Respiră din adinc, miroase fînul
fă-ţi timp pentru privighetori şi maci
răcoarea să-ţi purifice plămînul
să te ímbeţi cu rouă, şi să taci
Ţi-au veştejit coroana de pe frunte
şi anii ţi-s din ce în ce mai sterpi
nii-i vinovat deloc întregul munte
că-n sînul lui s-au cuibărit şi şerpi
Sărută gura zilei, bea-i lumina
trădării azi nu poţi să-i dai răspuns
deşi nu-i la vedere, rădăcina
pe tine te cinsteşte, şi-i de-ajuns
Duminică de tară, seve grele
o toropeală dulce stinsă-n vin
ridică-ţi ochii către zei şi stele
şi rabdă cu stoicism, mai e puţin!..

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!