Serioase/triste despre aprinde, pagina 11
Vipera
Dacă pure iubiri lăudate-n respect
Te înșală în gânduri și în ochii tăi mari,
Nu ating niciun punct din vreo cută, perfect
Păzesc visu-ți cucernic, prea-curat, de cleștar.
Ce vedenii albii, cu fecioare cuminți,
Tinerețea-ți în floare, le crează bizar!
La picioarele lor varsă-ți lacrimi de sfinți
Și aprinde parfumuri pe-al lor mistic altar!
Dar amarul venin ți-este-n vene intrat,
De plăcere te plânge, de tristeți în amurg;
Vei căta în zadar leac la chinu-ți cabrat:
Vast, neantul, și spaima fluvii-n inimă-ți curg.
În genunchi, fără chin și rușine fapt brav
Fără răul oribil, pe deplin țintuit!:
Smulge vipera rea de la sânu-ți suav!
Sau, de nu, mori cum vrei, nesătulă-n iubit!
poezie clasică de Leconte de Lisle din Poeme barbare, traducere de Savin Badea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre șerpi
- poezii despre virginitate
- poezii despre tristețe
- poezii despre spaimă
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre rușine
- poezii despre respect
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cad fulgi ca într-un vis...
Dincolo de fereastra toamnei
cad fulgi ca într-un vis
iar soarele se pierde printre nori,
ca un visător ce trece,
prin oglinzile timpului
steluțe albe
se aștern peste pământul umed
vântul cu atingerea sa rece și ușoară
privește spre mine din neant
ridicând brațele spre cer
poartă parfumul dimineții
pictând razele soarelui
pe pragul zilei
rătăcesc visele iernii
cu delicatețea sa magică
și îmbrățișarea calmă
în lumina lunii se aprinde depărtarea
sub întunericul senin al nopții
din marginea pădurii
se aude glasul cristalin al unui cerb
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre alb
- poezii despre Soare
- poezii despre întuneric
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre toamnă
Rugul lui Zamolxe
S-aprindem rugul lui Zamolxe
și să vorbim cu Dumnezeu.
Și ale noastre vreri și vise,
să fie duse sus, la zeu.
Când zeii noștri-or reveni,
în vetre, temple și altare,
ne-om vindeca și ne-om zidi.
Vom ști că sufletul nu moare.
Să încetăm cu-a crucii jale,
ce ne-a ținut în jug de veacuri.
Noi vom aprinde torța-n vale
și-om împlânta-o sus, pe vârfuri.
Din ale dacilor sanctuare,
privim la cer să ne-mplinească.
Nu mai vărsăm lacrimi amare.
Vom urma legea strămoșească!
[...] Citește tot
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre văi, poezii despre vorbire, poezii despre suflet, poezii despre religie, poezii despre moarte, poezii despre legi sau poezii despre cruce
Un farmec trist și nențeles
Un farmec trist și nențeles
Puterea mea o leagă,
Și cu nimic nu m-am ales
Din viața mea întreagă.
E un luceafăr răsărit
Din negura uitării,
Dând orizon nemărginit
Singurătății mării.
Îngălbenit rămâne-n veci
Și-i e aproape stinsul,
Când ale apei valuri reci
Călătoresc cu dânsul.
Cu-atâtea tainici rugăminți,
Cu-atâtea calde șoapte,
Cu-atâtea lacrime fierbinți,
Vărsate zi și noapte,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre uitare, poezii despre trecut, poezii despre singurătate sau poezii despre noapte
Dorul de înalt
Îmi place teribil, lumină,
când ochii-ți râd în latente dorințe
vizitând aprig cele mai ascunse cotloane ale vortexului
în care se vindecă rănile cocorilor.
Îmi place când ghicesc în colțul buzelor rădăcina pasiunii
pentru ritmul mugurilor îndrăgostiți de rodiri.
Se aprinde chibritul viiturii
când zâmbetul zilei sărută flămând, primăvăratic cireașa căutării.
Mă preling din privirea adunată în zenitul viorelelor
în strugurii pleznind de zeama viselor.
Mă bucur de chipul anotimpului în care surâde viața.
Beau cu nesaț strălucirea.
Se împreună hulpav buzele petalelor în picanteria vremii.
Din inima anotimpurilor, mă petrec cu voia cerului.
Ce privilegiu pentru dorul de înalt! (11. mai 2019-Iulia Dragomir)
poezie de Iulia Dragomir (11 mai 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre anotimpuri, poezii despre înălțime, poezii despre zâmbet, poezii despre sărut, poezii despre superlative sau poezii despre struguri
Pravila Vieții
Transformă viața-n fericire,
Nu sta o clipă îmbufnat,
Aprinde dragostea-n privire,
Păstrează-ți cugetul curat,
Din suflet scoate-ți vrășmășia,
Iubește-ți semenii, cu drag,
Să-ți fie hrană omenia,
Să treci al modestiei prag,
Să dai un dram din tot ce ai,
La cel lovit de soartă grea,
Căci pe-un cântar e tot ce dai,
Și inzecit se va-nturna,
Să lași în urmă aroganța,
De-a fi ca alții mai presus,
Să-ți fie pavăză speranța,
Și Învierea lui Iisus,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu (16 februarie 2017)
Adăugat de Nairda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre răsplată, poezii despre modestie sau poezii despre inimă
...în alb
mi-ai lăsat inima închisă ochi
în albul în care
nu se pot picta respirații
sub pleoape, oarbă
îmi arunc pământ alb
peste moarte
tu ai culori și-n lacrimi
punctele de suspensie
exprimă orbirea cuvântului în
orice poet...
există un fel de alb
în care culorile la fel de albe
încătușează ochii
în pântece albe
nu se nasc sunete vii
am adunat anomalii
din amândoi
[...] Citește tot
poezie de Andreea Pânzariu
Adăugat de Andreea.Geea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre culori, poezii despre arte plastice, poezii despre sunet, poezii despre păsări sau poezii despre primăvară
Prețul corect
Mai bogată-n liniști, depărtări și toamne
Nu disting nimicul. Cît înseamnă, Doamne?
Lumea tot vorbește de tăceri înalte.
Ne-ar fi bun-o scară. Scară, pentru fapte!
Se scriu definiții. Lungi, sofisticate.
Metaforic, buchea, dă din coate-n coate.
Lumea clevetește. De-nălțări-lumină.
Ne-ar fi bun un spate. Care nu se-nclină!
Mergem pe jăratic. Simulînd știința
Tălmăcind iubirea, marghiolind credința.
Da-n facturi părute, vulgul se aprinde
Și-n cenușa clipei văd scîntei. Murinde!
Nu disting esențe. False-s, și drapate.
Măsluind cădințe-n, minți- debusolate.
Trag și tragi zăvoare, Doamne, lasă-ți semnul
Lunecă-mi cuvîntul. Precum untdelemnul!
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban (5 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre știință, poezii despre tăcere, poezii despre metafore sau poezii despre cenușă
Miezul iernii
În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par înghețate, cerul pare oțelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârțâie sub picioare.
Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios
Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Și pe ele se așează bolta cerului senină,
Unde luna își aprinde farul tainic de lumină.
O! tablou măreț, fantastic!... Mii de stele argintii
În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.
Munții sunt a lui altare, codrii - organe sonoare
Unde crivătul pătrunde, scotând note-ngrozitoare.
Totul e în neclintire, fără viață, fără glas;
Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă - nici un pas;
Dar ce văd?... în raza lunii o fantasmă se arată...
E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre stele, poezii despre păduri, poezii despre stejari, poezii despre picioare sau poezii despre munți
În înălțimi sunt păsări cu ochi atât de viu
În înălțimi sunt păsări cu ochi atât de viu,
Încât fără de teamă privesc oricând la soare;
Dar altele nu-ndură lumina-i sclipitoare
Și ies, la ceasul nopții, din cuibul lor, târziu.
Și sunt și fluturi care se-apropie cu dor
De focul ce sclipește, crezând c-o să-i aline;
Dar focul le aprinde aripile lor fine...
Vai! locu-n lume nu mi-e decât în rândul lor!
Căci nu-s atât de tare să-ndur lumina vie
A mult iubitei mele, nici să m-ascund nu știu
Prin colțuri de-ntuneric adânc, la ceas târziu.
De-aceea simt destinul mereu cum mă îmbie,
Cu ochii slabi și umezi, la Ea să mă tot uit,
Deși c-am să mă mistui în focul ei, nu uit.
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceas, poezii despre frică, poezii despre foc sau poezii despre fluturi