adevarat

Curcubeul...

... unicul, capodoperă
cu adevărat,
universală,
o minune de penel şi geometrie perfectă
pe viu,
în faţa criticii lumii din toate timpurile...
... dovada în culori
că suntem în jumătatea nevăzută
a cercului, din care totul se naşte...
... nu are nicio legătură
cu creaţia
umană
şi toate replicile
sunt originale...
de stau întins, oare îl am, un suflet colorat, din eu petale?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rănindu-te

Eşti sărbătoarea mea de a te căuta
Eşti infernul meu de a mi te revela,
Eşti păcatul meu de a te ierta,
Eşti existenţa mea de a mă ucide.

Eşti spre a nu-mi fi decât în alte vieţi,
Nu eşti întru a-mi fi cu adevărat,
Te creez din ceea ce vei fi,
Te rănesc prin eternitatea noastră...

poezie de Diana Ciugureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am uitat

atent la portofelul gol
parcă-mi spunea ceva
nu înţelegeam nimic
golul ăla-mi sărea în ochelari
să-mi spargă lenti
la dreptul am cilindru
adevărat borcan
priveam golul ăla, hăul ăla negru
era un porto
fel negru
nu eram chiar s
periat de bani
aveam o rezervă de hău

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa din carte

Cu o talie de viespe
Un izvor de frumuseţe
Am găsit-o într-o carte
Cine-o fi, din care parte?

Cine-a desenat-o oare
Şi i-a pus în ochi culoare?
Eu am pus-o doar în vers
Mi-a placut şi-am înţeles

Timpul ei este trecut
Are nume de-mprumut
Dar precis a existat
Frumoasa; e... adevărat!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea nopţii

şopteşte ziua către noapte:
- tu nu ai rude, nu ai, frate?
eşti singură mereu pe străzi
şi taciturnă prin livezi...

eu veşnic am oraşul plin
chiar în Sahara, beduin,
copii aleargă sus pe deal
trăiesc intens şi nu banal.

- adevărat, răspunde noaptea,
adun în ochi singurătatea,
dar deseori în pat cu flori,
aduc iubire până-n zori.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem boreal

navigăm neştiuţi printre banchize
aurora ne pictează umbre
pe chipurile mai împietrite
decât oceanul
aici e cu adevărat capătul lumii
şi poate al vieţilor noastre
translucide ca gheaţa
aerul alb ni se lipeşte de pleoape
ne umplem plămânii
cu frig şi tăcere
ce imensă poate fi uitarea
ce deplină tristeţea
ce imaculată vinovăţia
ce desăvârşită plecarea...

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai vrut cu-adevărat sau... m-ai minţit

Te-am "întrebat" adesea (mai ştii?), de mă iubeşti,
Tu mi-ai răspuns (confuz), că nu vrei să greşeşti!
Tăceai, mă chinuiai şi, plânsetu-mi durut...
L-ai vrut doar pentru tine: ofrandă, giulgi, tribut!
Hai, spune-mi vreau să ştiu: chiar m-ai iubit?
Poete drag, m-ai vrut cu-adevărat,
Sau... m-ai minţit?

Te supărai pe mine, mă dojeneai şi, vai...
În iadul cel mai negru, pe veci mă trimiteai!
Credeam că-ţi voi fi puntea şi gura ta de rai,
Un strop de aer, soare, un talisman, un... "stai"!
Ah, spune-mi, vreau să ştiu: chiar m-ai iubit?
Poetul meu, m-ai vrut cu-adevărat...
Sau... m-ai minţit?

Eu, despre cerul de Brăeşti ţi-am povestit...
Tu, una îmi spuseseşi şi alta mi-ai vorbit!
Vorbeai de răstignire, cuie, cruce şi venin...
De m-ai fi vrut cu-adevărat, m-ai fi chemat: hai, vin!

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (18 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnă, lucrurile tâmpite trebuie eliminate. Dacă e adevărat ce spuneţi cereţi ştergerea acestor poezii, altfel ele vă vor aduce mereu [...] | Citeşte tot comentariul

Ambrozie

a mai trecut o vară cu mirosul ei
inconfundabil de soare şi pietre arse
în timp ce noi am aşteptat

cuminţi
pe două fotolii în mijlocul a două camere
părăsite în infernul acesta al globalizării

ceva ca o durere ne-a înfăşurat sternurile
şi ne-a făcut incapabili să respirăm cu adevărat

doar am sorbit aerul ca într-un avion depresurizat
la zece mii de metri

de acolo ne-am aruncat temerile şi sângele nostru a făcut
acolade în aer ca o reptilă
întorcând capul mereu să ne muşte

acolo ne-am cuplat măştile de oxigen
înfipte în corpurile noastre ca nişte branule

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu/tu

de-o parte eu
tu de cealalta
si intre noi un zid transparent
de care ne lipim mainile
buzele
mimand o imbratisare
un sarut
doar privirile ni se intalnesc
ca si cum zidul nu ar fi
uitandu-ne asa ore intregi
poate chiar ani
pana ce ochii ni se golesc
am putea crede atunci
ca niciunul dintre noi nu a fost adevarat
dar avem fiecare lacrima celuilalt

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate ai uitat

Departe dus la muncă
În Europa noastră
Îmi spui puţin în glumă
- Mă simt ca şi acasă!
- Adevărat... răspund
Cu glasul jumătate
Ar fi egalitate,
De-ai fi tratat ca frate.

Dar inima te amăgeşte.
Tu eşti plătit nemţeşte
Atât... nimic mai mult.
Străin printre străini,
Tu poate ai uitat,
Că în grădină lângă casă
Iarba a crescut de coasă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!