�ndoiala de sine

Cădere în sine

Stăteam afundat în gânduri şi n-am simţit amurgul –
Căzând din ramuri, petale de flori îmi umpluseră cutele hainelor.
Ameţit, m-am ridicat îndreptându-mă către locul luminat de lună;
Păsările plecaseră, iar oameni mai rămăseseră puţini.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderea în sine

Ochii mi s-au dus
În fundul capului.
– Mă duc să-mi aduc înapoi ochii,
Din fundul capului,
Spun dimineaţa.
E drum lung
Nu m-aşteptaţi cu masa.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte

Iau cuvântul TU şi-l aşez deoparte
şi un adjectiv să te ţin aproape
zic să folosesc şi un predicat
să te animez, să nu stai culcat.
Iau cuvântul EU şi-l pun lânga tine
să formăm aşa pronume de sine.
Iată c-apăru pronumele NOI
ce ne sfătuieşte să fim amândoi.

poezie de Eugenia Neagu
Adăugat de Gina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitare de sine

Să nu uiţi că mi-ai cântat
Când frunzele cădeau
Şi pe la geam uşor
Chipul tău eu îl vedeam.
Focul lin ardea-n ogradă
Şi priveam flacăra cum arde.
Să nu te miri că azi e viu,
Dar nu îmi mai vorbeşte
Oftează, îi trist, suspină
Şi te aduce-n braţe-mi
Un dor să te mai ţină.

poezie de Daniela Pană
Adăugat de Daniela Pană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleargă gândurile pe şine ruginite

Aleargă gândurile pe şine ruginite,

Se-opresc sleite în pântecele pământului,

Seva vieţii şi respiraţii beau liniştite,

Corpurile-s îngemănate-n ruja soarelui.

Se-opresc sleite în pântecele pământului

Priviri în recul ca ochii reflectaţi în oglinzi,

Corpurile-s îngemănate-n ruja soarelui,

Zburdă fericiţi pe pajiştile verzi, doi albi mânzi.

Priviri în recul ca ochii reflectaţi în oglinzi

Reci şi-ntrebătoare îngheţate-n timp obosit,

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orologiul de gheaţă

...O, veşnic aş vrea să întârzii aici,
pe treapta supremă la care
fiinţa nu scade ca umbrele, nici
prezenţa nu trece-n mişcare.

Mereu să mă-mbete, cuprins la mijloc,
şederea a toate-ntru sine.
Dar vai! răsuflarea mea, ca un foc,
topeşte zăpada sub mine.
...

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martorul visător

Ai atâta ploaie-n tine,
Trec visările-n obsesii,
Ca o dimineaţă-n sine,
Dinspre-a nopţilor regresii,

N-am aflat de mă iubeşti,
Tu iubire ireală,
Fug de tine prin poveşti,
Pari un personaj de smoală,

Nu o zâna, ci o pală,
Într-o toamnă greu ploioasă,
O nevindecată boală
Dintr-o lume nefrumoasă

Care te doreşte mult,
Mult mai mult decât poţi duce,
Numai ţipete ascult,
Schimb acele legi caduce

[...] Citeşte tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterilet

dacă reuşesc să mă apropii
de tine
nu scapi cu una cu două îmbrăţişări
poate
vom (?!) încerca să fim cât mai aproape
de sine
le vom dărui şi necunoscuţilor un buchet
incitant
cu genele ancestrale permise
sterile
zilele ce-ar veni n-ar mai fi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret

Niciodată singur.
În sanctuarul neliniştii,
în care se întretaie
şi drumurile,
şi clipele,
şi vibraţiile luminii...
cuvintele stau aliniate lângă gând.
Cum vântul nomad,
alerg în urmărirea propriului eu.
Uimirea de sine mă îngăduie.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cel ce se risipeşte pe sine
stă mereu în preajma mării

aceasta se opreşte în dânsul
atunci când vântul e orb
iar pielea facultativă

el strânge fantomele celor vii
într-o grămadă moartă
si nu respiră

nisipul nu trage niciodată la sorţi

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!