+timpul +de +c.d.zeletin

Sonetul 77

Oglinda îţi arată urâţirea
Cadranul cum minutele se duc;
Foile albe-ţi vor păstra gândirea,
Iar prin această carte te educ.
Şi-acele riduri multe din oglindă
De gura de mormânt îţi amintesc,
Iar umbra ce cadranul îl colindă
E timpul care trece-n mod firesc.
Şi ce nu poţi păstra în amintire
Aşterne pe aceste albe foi
Şi-acei copii născuţi de-a ta gândire
Peste o vreme-n minte vor fi noi.

Priveşte tot ce-ţi spun în mod aparte
Ca să profiţi şi să mai scrii în carte.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stai trează în întuneric şi în sunetele tale

viaţa de după scutul conştienţei.

bei deşertul şi e un gust nou.

acum ridică-te din nisip şi umblă pe ape
cu tălpile alea verzi şi degetele albastre.

algele mănâncă din tine timpul
ce ţi s-a dat pentru a scrie.

peştii ciugulesc granule din ochii
ce văd un cosmos gravid
cum te va naşte dincolo.

mărturisitorul câine se ghemuieşte
în cerc deasupra oaselor tale.
măduvă plină de cuvinte, somnul
se îndepărtează de mal.

stai trează

[...] Citeşte tot

poezie de Angela Furtună din Pelerinul din Aqualung (27 septembrie 2008)
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!

O Eternitate împreună

În mintea mea, mereu alergi
Chipul tău e blocat pe retină.
Şi braţele tale, ore-ntregi,
Sunt doza mea de heroină.

Te-aş săruta flămând în noapte
Pân-ai rămâne fără răsuflare.
Iar printre sutele de şoapte
Aş lăsa timpul să zboare...

Inima mi-ai răpit fără efort
Acum arde, bate ca nebuna.
La iubirea ce-n piept o port
Martorii sunt stelele şi Luna.

Când îmi săruţi fruntea, timid,
Ştiu cât de mult mă iubeşti.
Plină de emoţii, ochii îi închid
Simt că pentru mine trăieşti.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Damn it!"

Şi gândurile mele nu mai respiră de tine.
Mă frământ, îţi caut dată de expirare în suflet..."damn it!", îmi zic iar.
Eşti nelimitat, obşcen îmi apari în gânduri.
Îmi etalezi jocuri de cuvinte cu zâmbete şi priviri năucitoare.
Mă zăpăceşti cum tragi din ţigare... hmm!
Parcă mă inspiri şi expiri cu fiecare fum.
Damn it... încerc să mă adun!
Şi simt cum mă ţes mai adânc în parfumul tău.
Vreau să-mi aparţii, minut cu minut.
Să-mi domini timpul, amorţită, de dulcele tău sărut.

poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţ de stea

De unde ai venit la mine?
Din care colţ ceresc ascuns?
Tu mi-ai adus stele cu tine,
Să-mi strălucească când sunt plâns.

Pe drum cules-ai curcubee,
Ca să le văd eu peste tot,
Să-mi curgă rimă din condeie,
Atunci când nu mai simt că pot.

Din care altă galaxie
Te-ai înălţat ca să îmi zbori?
Să-mi pui în suflet poezie
Şi infinituri de culori?

Doar te privesc şi simt o pace
Din care nu mai vreau să plec,
Acolo dragostea nu-mi tace
Şi-n ea vreau timpul să-mi petrec.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fir de nisip

Se scurge timpul în clepsidră,
Dispar secunde furibund,
Spre o tăcere insipidă
În care pasul mi-l afund.

Fir de nisip născând momente,
Ce-mi par mereu de neajuns,
Prea multe scări, prea multe trepte,
Prea mulţi de dacă până sus.

Le urc, dar parcă merg la vale,
Spre un adânc nesuferit,
Chiar de nu vreau, e doar o cale,
Mă-ntorc de unde am venit.

Şi tot alerg finalitatea,
Sperând că poate-i început,
Uitând că viaţa-şi cere partea,
Iar eu nu-i dau ce ar fi vrut.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul, o execuţie lentă

Creşte în mine ca un aluat
nu-i bai zic
parcă asist la propria-mi execuţie
tristeţea măcinată mărunt
îmi intră prin piele

am răbdarea unui castor

cu degetele încărcate de cuvinte
scriu ultimul bilet şi
din când în când
dialoghez cu singurătatea

nu
nu mi-e frică de moarte ci
de neputinţa de a mai fi
ceea ce am fost
simt cum umbra mi se scurge
pe lateralul feţei
transformându-mă

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cârciumă veche

Bere neagră şi greţoasă şi gheţoasă
şi mai jos tavanul tras de fum
şi podeaua mesii, foarte joasă,
şi-un alaltăieri fiind acum.

Din departe se aude dingul
al statuilor ieşind din ceas,
ciolănoasele olane, zincul
care peste case au rămas.

Beau cu ghiorţ şi-aud vorbire,
berea neagră-mi curge peste barbă.
Trupul tău iubitule-n oştire,
de atâta vreme este iarbă.

cal aş vrea să fiu, centaur, inorog,
să m-aplec pe tine flasc,
la un zeu al morţii când mă rog
şi în timpul rugăciunii, când te pasc.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor lent

I se apropiau ochii unul de altul
la fel de încet şi de timid
cum se apropie adâncul de înaltul
gândit, de negândit

Vedeam ce poate vede doar urechea de măgar
sau cea de iepure mult lungă,
un fel de văz cam sunet şi neclar,
un fel de stare demiurgă

în care aerul era pe bani
mult scump, mult pe plătite,
în care timpul pe cartele-n ani
dăduse grade la clipite,

în care-abia dacă trecea ceva,
în care cel mai mult costa o clipă
iar pasărea pe când zbura
nu da vreodată din aripă.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 15

Când mă gândesc că tot ceea ce creşte
Doar scurtă vreme-şi apără tăria
C-această scenă teatrul îl iubeşte,
Dar stelele în taină fac regia.
Când văd că omul creşte ca o floare
De-acelaşi cer slujit sau stânjenit
Apoi îi curge seva hrănitoare
Şi măreţia-şi pierde negreşit.
Atunci, nepermanenţa vieţuirii
Mi-arată că eşti tânăr şi în fapte,
Iar timpu-aduce degradarea firii
Şi tinereţea ţi-o scufundă-n noapte.

De dragul tău, toţi Timpul îl hulesc,
Că îţi ia tot, dar eu te altoiesc.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!