Epigrame despre sfarsit de an, pagina 11

Aşa, ca de sfârşit de an,
Spunea un hâtru bun de gură,
Îmi bag şi soacra la borcan
Că-i cea mai bună acritură.

Când ciubucarul, în sfârşit,
A fost, pe drept, concediat,
Văzu că sursa de venit
E şi o sursă de plecat.

Soacră-mea, când a murit,
Abia mi-am ascuns "durerea",
Mulţumit că - în sfârşit -
În casă se-aşternu tăcerea.

În munţi, în tabăra de mate'
Înveţi atâta, cât se poate,
Dar la sfârşit ei s-au ales cu
Un dor nespus... de Eminescu.

În cer Bunica-i fericită,
Căci Lupul a sfârşit urât:
Scufiţa vrând să o înghită,
Muri cu-un silicon în gât.

epigramă de Valentin David (17 februarie 2013)
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sfârşit, Patriarhia,
Cu talent şi fără grabă,
Dovedindu-şi hărnicia,
Osul - chiar l-a pus la treabă!

epigramă de Luchi Tenenhaus (14 octombrie 2015)
Adăugat de Luchi Tenenhaus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şomer de ani şi fără post,
Mă rog la bunul Dumnezeu
Din martie să pot şi eu
Să intru, în sfârşit, în post!

Pământul când l-a cultivat
Nu l-a-ngrijit, nu l-a-ngrăşat;
Abia acum îi dă-n sfârşit
Îngrăşământul cuvenit.

De pe când era novice
A ţintit spre-un trai prosper,
Mult ţinea să se ridice...
În sfârşit, acum e-n cer.

Vă spun cu tot discernământul,
Pe scurt aceasta-i epopeea,
La început a fost cuvântul
Iar la sfârşit a fost femeia.

<< < Pagina 11 >

+sfarsit +de +an