+priveste +cerul

Sunt... priveşte!

Sunt cenuşa
Şi focul care mocneşte...
Nimeni nu mă iubeşte!
Nimeni nu-mi bate la uşă.
Uşa e-nchisă cu lacăte vechi, ruginite...
Aşteaptă în prag aduceri-aminte
Despre oameni rămaşi
În colţul ochiului drept.
Eu îi aştept...
Priviţi!
Ochii-mi sunt mări
Ce rătăcesc uneori
Pe cerul pudrat cu tristeţi şi oftat.
Lacrimile-mi sunt ploi,
Ochii-s de zâmbete goi.
Dar nu m-am schimbat...
Vă iubesc!
Peştera sufletului
Ascunde în ea,
Dragostea mea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp de har

Un timp de har şi de-ndurare,
În care poţi lucra cu spor,
Chemat eşti în a Lui lucrare,
Pe ogorul sfânt lucrând cu spor.

Chemat eşti s-alergi pân' la capăt,
Cu ochii ţintă la Isus,
Nu te opri din alergare,
Privirea ţine-o tot în sus.

Priveşte cerul plin de slavă,
Prin duhul să-L vezi pe Cristos,
Aleargă spre premiul chemării,
Spre locul sfânt, glorios.

Aleargă spre cer cu ardoare,
Cununa s-o poţi câştiga,
Spre premiul chemării 'nainte,
Isus îţi va da cununa.
Amin

poezie de Ica Drăgoi (2 februarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea cu credinţă trece

Ridică-ti capul obosit si aplecat
Din lespedea de piatră rece
Priveşte cerul s-a înseninat
Durerea cu credinţă ţi trece

Nu te lăsa în negură atrasă
Iubirea să-ţi fie pavăză mereu
Ridică ti ochii vei fi aleasă
Trăieşte-n fericire si la greu

De esti lovită de o năpastă
Ridica te fiinţă ai putere
Calcă ţărâna cu talpa apăsată
Nu ţine seamă de o durere

Aleasă esti să duci iubire
Născând tu pruncii sănătoşi
Transformă tristeţea în iubire
Căci te aşteaptă mulţi ani frumosi

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertarea

Ţi -am auzit inima cântă
Cântă cu stropii de ploaie
Credinţă în muzică caută
Focul iubirii arde ca o văpaie

Flăcări ard din neputinţă
La întrebări acelaşi răspuns
Caută iubirea în a ta fiinţă
Priveşte -n tine fi destins

Sunt lângă tine suflet drag
Picurul ce îţi atinge faţa
Nu te sfii eu-îs sufletul pribeag
Între noi se -nalţă viaţa

Ursite clipele -s prin cuvinte
Cerul ne-a dat binecuvântarea
Gândurile iubite sunt rîvnite
Picură cerul ne -a dăruit iertarea

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La şcoala vieţii

pentru mine cerul e mereu deschis
şi Dumnezeu mă priveşte cu milă
m-a învăţat să nu fiu om proscris
ci să urmez credinţa de sibilă.

m-a învăţat să fiu mereu umilă
să nu mă las angrenată de zbucium
să-mi fie inima cu iubire utilă
şi-n suflet să răsune mândru bucium.

am învăţat să am un rost în toate
masa de scris să emane lumină
să lansez cuvinte în eternitate
să-mi zburde fericirea în albumină.

am învăţat să-i iert şi pe nebuni
sacre învăţături primesc de la străbuni.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde zbori cu sufletul eşti tot...

Unde zbori cu sufletul eşti tot:
Pământ şi cer, şi apă dar şi foc,
Eşti om înălţător şi roditor
Încercat de marele noroc.

Dau târcoale sufletului pur,
Zbor sub curcubeie disipate,
În iubiri mă scutur peste umbre,
În parfumul femeii încercate.

Tu priveşte zborul, lasă umbra,
Simte-mă din fapte şi cuvânt,
Păcat de viaţa care ni-e dată
S-o neglijăm cu totul pe pământ.

Zborul tău în alte sensuri
Nu va prinde visul aripii de top,
Viaţa va rămâne fără sens
Sub cerul crud şi veşted, şi miop!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofia iubirii

Izvoarele cu râul se unesc
Iar râurile curg către ocean
Şi vânturile blând se contopesc
În cerul diafan.
Nimic în lume singur nu răzbate
Ci toate printr-o lege stau în doi
Căci vor pe veci să fie-n unitate
De ce n-am fi şi noi?
Priveşte munţii cum spre cer se-ndreaptă
Şi valurile cum se-mbrăţişează
O floare-soră nu va fi iertată
Când fratele-şi trădează.
Razele soarelui cuprind pământul
Iar luna cu lumina ei atinge marea
Dar la ce bun, mă-ntreb acum cu gândul,
De nu-ţi simt sărutarea?

poezie de P.B. Shelley, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună nouă

Pe treptele ruinelor pierdute
în valea cea uitată dintre munţi,
păşeşte lin, venind din vremi trecute,
cu un alai ce n-ai vrea să-l înfrunţi.

Sunt umbre dure, cavaleri cu arme
ce-şi apără domniţa şi-un castel
pe care secolele-au reuşit să-l sfarme,
dar nu şi-n ea iubirea pentru el.

Căci îl aşteaptă. Treptele o poartă
prin turnul ce se-nalţă în apus
şi mai priveşte drumul scris în soartă
acelui ce, la crunt război, s-a dus.

Sub cerul luminat de Luna Nouă,
dorinţa ei e-ascunsă-n stropi de rouă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini în oraş

Lumini în oraş
Gălbui - de stâlpi cu felinar,
Verzi - de farmacii înzăuate,
Albe - de parfumerii milostive
Şi mai ales
Roşii de amanet...

Fiecare emite o poveste-cod
Mai multe Şeherezade-Penlumine
Ori mesaje bobinate din cerul înrămat.

Prin culorile ondulatorii
Ne privesc îngerii exterminatori
Sau poate niscai demoni simpatici.

Computerul opticii medicale de vizavi
Ne coordonează tăcut din raza Lunii de metal

Luna divină e plină de trei zile
Prin stelele rărite

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Tudorache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se pare...

Se pare cum că Cerul
Ar fi voit cândva,
Şi nouă adevărul
Din milă a ni-l da,

Şi fericiţi din fire,
Am zămislit şi noi,
Născuţi într-o gândire
Spălată de gunoi.

Însă mai mult uitasem,
Ce preţ nu a avut!
Căci calea ce-o urmasem,
Demult am şi pierdut!

Prea îndoită-n fire,
Nimic nu-ţi este cert!
Tot cauţi omenire,
Cu gândul tău deşert!

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!