Poezii despre eternitate. din, pagina 11
Peste câte mii de ani
Peste câte mii de ani natura
Va scoate iarăși din neant
Alcătuirea de celule
În care sufletu-mi visează
Asemeni unui împărat captiv?
O, frate, tu mai mult decât un frate,
Replica mea-n eternitate!
Nu te cunosc și nu mă vei cunoaște.
Vorbele mele scrise-acuma
Vor fi de multă vreme spulberate
În ziua când tu te vei naște,
Și limba chiar în care sunt rostite
Va fi pierit atunci și doar un singur
Crâmpei de manuscript într-un muzeu
Va chinui pe erudiții vremii,
Și îngropat în el pe veșnicie
Dormi-va fără nume gândul meu.
Mă-ndeamnă totuși către tine
[...] Citește tot
poezie clasică de Alexandru Philippide din Visuri în vuietul vremii (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recviem pentru iubire
O pasare care zboara
Nu este decat
Un zbor in sine.
Miscare.
Inchid ochii si ating.
Inchid ochii si simt.
Sunetul imi raneste urechea.
Este
O miscare
In sine
Si
Spre inauntru.
Este un
Strigat.
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai grijă condeier-cugetător,
Când îți așezi gândiri în carte
Să le creezi luminos viitor,
Pe-o cale de eternitate.
Maria Filipoiu: Catren/ citat despre cărți
catren de Maria Filipoiu din Catren - citate / despre carte (august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grecie, perlă în floare...
Grecie perlă în floare,
Cu Leandrii la hotare
Si maslini pe dealuri coapte,
Cu iubiri în larg de ape,
Vise în eternitate...
Cu legende neuitate,
Punte între dor si fapte.
poezie de Valeria Mahok (12 mai 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsărit de lună pe mare
Din bezna nopții luna-începe să-și ridice capul;
Acum, un chip rătăcit și palid se-înalță jumătate
Deasupra mării: și-astfel, încet, din adâncuri, cât dulapul,
Se ivește-un trup de înecat, solemn, din eternitate.
poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mareea vieții
Fiecare val care urcă pe faleza albă
Se străduie să părăsească plaja-n grabă,
Să se-întoarcă iarăși acasă,-n mare;
Asemeni lui Hristos, în mâna înălțată
El va purta stigmatul și-a țărânii pată
Întru eternitate,-n neuitare.
poezie de Tabb,John Banister, 1845-1909, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o zi neagră un străin cu totul și cu totul necunoscut
într-o zi neagră un străin cu totul și cu totul necunoscut
mi-a bătut la ușă alungând iadul din mine
eu n-aveam acces la iertare pentru că
el era (cum s-a dovedit de-altfel) sinele meu
dar acum eu și acel dușman suntem
pentru eternitate unul prietenul celuilalt.
poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Rangul de țăran
Oricâte minuni există pe lume
Niciodată ele n-ar fi de ajuns
Dacă țăranul ar pâlpâi în priză
Ca o mașină electrică de tuns.
Oricâte veacuri ar curge în haos
Ele ar fi doar vânare de vânt
Dacă n-ar ilumina sudoarea țăranului
În felinarul imens al planetei Pământ.
Oricâte cetăți ar râvni nemurirea
Le-ar devora tăcute ruinele toate
Dacă Măria Sa, țăranul cel bun,
Nu le-ar căra în eternitate.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
La mulți ani
La mulți ani, mulți ani cu bine,
Bani, noroc și sănătate
Clipelor și așa puține
Dați-le... eternitate
Pune-ți vinul în pahare,
Cântecul vă-nveselească,
Face-ți viața sărbătoare,
Inima să-ntinerească.
Veți primi iubiri nebune,
Ninse-n păr de albastrul cer
Și la nimeni nu veți spune
Unde visele ne pier.
La mulți ani români, prieteni,
Raiul nostru-i pe pământ
Pe sub neștiute cetini
Și la margini de cuvânt
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când viața aleargă ca o gazelă
Când viața aleargă ca o gazelă
Toate-s schimbate, si noi ni sunt toate
Trăim de o vreme-ntr-o lume tembelă,
Grăbindu-ne parcă spre eternitate.
Inchiși mereu ca într-o citadelă,
Ne amăgim, merg toate ca pe roate,
Când viața aleargă ca o gazelă
Toate-s schimbate, si noi ni sunt toate.
Telefonul în dreapta, în stanga-o umbrelă
Nici nu mai știm, de e zi sau e noapte,
De ce n-am plecat pe o caravelă?
Să uit, să ascult ale-oceanului șoapte,
Când viața aleargă ca o gazelă.
rondel de Alex Dospian (decembrie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!