Poezii despre ce este cartea, pagina 11
Nicicând ferice
De ce e vinovată fericirea
Și n-ajunge credința, cartea,
Să nu împiedice extaz, cu moartea;
Să-ți ia iluzia, că-i, nemurirea?
De ce e pedepsită fericirea
Cu trecerea în suferință;
Să n-o poți invoca, cu neputință
Și-afundul în abis îți e menirea?
De ce ne e furată fericirea,
Să n-o avem decât pentr-o clipită
-Ce-o sorbi într-un nesaț- ispită
Pierdută tot, luptând cu istovirea?
De ce e confiscată fericirea
Să nu fie izvor de veșnicie;
Ți-l ia-n neant, pe fiul ce învie
Sau fiica, ce n-atinge feciorirea?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pășim spre țintă
Pășim spre țintă-ncrezători
Poteca, da, este pietroasă
Vedem și spini, vedem și flori
Dar știm că Tatălui îi pasă.
Fiind copiii Lui iubiți
E-un adevăr ce ne susține
Iar de suntem de val izbiți
Bine-nțeles, El intervine.
Pășim s-ajungem la Liman
C-al nostru cort nu e-n pustie
Putem învinge pe dușman
Doar cu o sfântă strategie.
Un crez format în încercări
Ne e imbold și călăuză
Nicicând nu vrem manifestări
Înfășurate în vreo scuză.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (19 martie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea Luminii Dascălilor, Omagiu
Toți lucrăm o viață la catedră
Și plecăm, din școală, supărați,
Fiindcă ne trimite-acasă Viața,
Fără să ne-ntrebe: "Nu mai stați?"
Anii ne-au rămas prin școli, prin clase,
Chiar acasă, unde tot trudeam:
Îndesam caiete multe-n plase
Și târziu, în noapte, corectam...
Din cafea sorbeam ca din ambrozii,
Iar cultura ne-nălța la zei!
Ne-am iubit cu toții meseria.
Chiar am fost împătimiții ei!
Am iubit elevii, școala, cartea,
Am sădit și trainic și frumos.
Toți știam că Viața-i o minune
Și-am ajuns la Dumnezeu, pe jos.
Ce lăsăm în urmă? Doar lumină
Și copii care nu pot uita,
Întrebând, în toamnă, cu tristețe:
"Nu știți unde este Doamna mea?"
[...] Citește tot
poezie de Maria Baciu (2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vis...
Te văd în vis când noaptea se închină
Pe aleia păzită de un rondou de trandafir,
Te înveleai cu vântul, aducând lumină,
Pășind ca o icoană, petală cu petală, resfirate-n șir.
Visele te asteaptă, ele trag cortina,
Prafuri de magie îmi presari pe gene,
Pe un colț de vis îmi săruți retina
Când se plimbă luna și soarele doar geme.
Cu zâmbetul divin așezat pe buze
Apari ca o nălucă născută într o poveste,
Tu, aduci pe brațe iubirea să boteze,
Lăsand nefericiți, invidioșii, să proteste.
Mi-am pus în cufăr visul, lângă celelalte,
Mai scriind o filă în cartea mea de vise,
Așteptându -te cu genele lipite
Să-mi fi o călăuza spre porțile deschise.
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nedumerire
Pe cartea de muncă a visului
S-au notat zilele de lucru...
Zile... sau nopți?!
Mă plâng deseori de insomnie
Un zâmbet periculos și mizer
Ascuns sub radicalul
Pleoapelor plumburii.
Îngeri-stihii,
Frământă coca nopții...
Dimineața, lacrima se transormă în brumă.
Gălbenușul de lună,
Strălucește ca o gutui coaptă.
Așteaptă!
Coapsele nopții au urmele vineții
La margini de zi.
Nu mai vii? Nu mai vii?
Corespondentul tăcerii
Este ridicarea la putere a visului.
Bună dimineața!
Am să rămân altar
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea de identitate a sufletului
Cartea de identitate a sufletului
Este cuvântul.
Mângâieri line, șopot de izvor,
Dansul fluturilor
Sau vocea soarelui
Alunecând în fotoni
Prin labirintul ce
Desparte univers de ocean
Și plaje de vis...
Ori poate urtuna sau vreun tsunami
Măturând în goana lui fericirea.
Noi suntem lipsiți de cartea de identitate,
Ori poate că cea pe care
O ținem prinsă la butoniera sufletului
Este înconjurată de umbre.
Ori poate că nici nu-i a noastră.
Viziuni sumbre...
Doar harul, ori defectele noastre
Poartă un nume,
În timp ce noi purtăm
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul e...
Pământu-ntreg este o floare
În universul trist și pal;
Tot timpul este sărbătoare
Pe pământul nostru drag.
Și vezi cum vântul lin doinește
Printre copacii seculari;
Planeta noastră se-nveselește,
Cu munții nalți și milenari.
Și aerul e dulce-dulce
Ca mireasma de răcoare,
Iar gândul meu lin se duce,
Și zboară-ncet în altă zare.
Pământul e o pozie,
Pe-o hârtie neagră scrisă,
Doar ea singură este vie
Când și cartea este-aprinsă.
[...] Citește tot
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii minții
Pomul din grădină acum e nins
Masa e goală zăpada s a prins
Pe bancă nimeni n a mai stat
Usa casei deschisă am lăsat
Geamul este închis demult
Nu stiu câtă vreme a trecut
Vântul bate tare pare a pustiu
N am să te astept este târziu
Tu îmi spui să nu gresesc
Zăpadă vreau sa mă topesc
Stiu trebuie să îmbătrînesc
Amintiri mă ajută să traiesc
Departe toți avem o moarte
Te găsesc te caut pe marte
In zori târzii în norul zdrobit
Rază timidă de soare s a ivit
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balena din burta cuvântului
din lentilă bifocală răsfoiesc cartea cu taine
aproape mi se-neacă gândul cu lest de cărbuni la cingătoare
o cruce prea grea identitatea fără ancoră de ceruri
cuvintele
nu au brațe să ia o cină ușoară din tine te minți sorbindu-ți dimineața
ca pe-un drog de rouă
urmărești alb
cum cineva ți-a prins în piroane vocea
de buza abisului
cât de absurd este să răzuiești zilnic golgota din tine
pentru a construi poduri friabile
fac spărturi în lumină să capăt contur pe partea cealaltă
bulevarde cu limbi monstruoase expulzează
ca pe ghiulele
oameni cu membrană de fluturi în mine
excavatoare de iarbă scot la soare biserici acvatice
din clopotnița norilor trimit mandate poștale de așteptare
tuturor vânturilor pe care încă
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curățenie
Este bine câteodată să faci curat în casă,
periodic, să mai scuturi din praf,
după care, cu un nou paragraf,
să-ți scrii cartea, așa, cum îți pasă!
Eu voi începe chiar de astăzi lucrarea
și voi îndepărta mai întâi supărarea.
Voi șterge praful de pe perete
unde se-ascund nostalgii și regrete,
apoi, cu un pămătuf auriu,
voi șterge cuvântul "tarziu"
căci e prea tomnatic și arămiu!
Voi scutura, pe rând, toate cărțile despre viață,
pentru că sunt vechi și legate cu ață,
iar dintre cele noi, voi scutura câteva,
doar pe acelea ce sunt aproape de inima mea!
Pe jos voi șterge profund, apăsat,
pentru că prea des au călcat
pași străini venind din afară,
ce s-au lipit de parchetu-mi, de ceară...
Vreau ceva mai personal, mai curat,
[...] Citește tot
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!