+Limba +romana

Casa de la Ipoteşti

Izvor de limba română izbucnit de sub această casă umilă, de unde a pornit să inunde cu apă vie întreaga patrie română, apoi tot pământul care aici la noi a devenit o gură de rai ca o inimă.
În faţa prispei sale, fiecare tei ce-i stă de strajă
murmură poezii la cea mai mică adiere de vânt
şi fiecare frunză devine o rimă nemuritoare, un sărut şoptitor trimis cu măreţie tuturor.
Păsările de pe ramurile înflorite poartă numai strofe de aur pe aripile lor, răspândindu-le cu dărnicie în aer,
toate fiind imnuri sfinte ale dragostei tăinuite în cântecele lor.
Tot murmurul ce vibrează de jur-împrejur
sunt dulci psalmodieri ale iubirilor cu măreţe taine
iradiate de pe aceste tărâmuri de basm.
La uşa acestei case stau veşnic de strajă
îngerii cei mari ai Poeziei,
iar deasupra lor pluteşte zi şi noapte Duhul nemuritor al creatorului lor care coboară deseori aici
pe raze de lumină lină să-i binecuvinteze pridvorul copilăriei.
De aceea, descoperiţi-vă toţi cei ce-i treceţi pragul acestui măreţ Templu al Poeziei,
de unde veţi ieşi mai înţelepţi, mai puternici şi mai purificaţi, mai buni şi mai receptivi la tot ce-i frumos,
cu inimi mai tinere şi mai luminate ca oricând.

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aşteptarea motivului

(Mai multe glasiuri)

lebăda
mai frumoasă ca visul
mai senină ca Paradisul
mai luminoasă ca floarea soarelui
o ancoră albă în inima Plajei cu suflet
un zâmbet peste-o amintire
de fericire... să fie!

pe iarba peninsulară
pana de lebădă, plină de rouă
stă-n aşteptarea motivului
"I was so alone and myself i can't make it..."
spuse lebăda înainte de-a lăsa pana să cadă

Mai multe glasiuri cu Rembrandt şi terpinol

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Război mascat

Stau unii-ascunşi după cuvinte
Şi toată ziua-njură şi ne minte.
Războaie duse ziua, fără arme,
Iar lumea buimăcită, parcă doarme.

Întâi au luat în râs limba română,
Răvăşindu-i cuvintele în ţărână,
Dar ele încolţesc la loc ca florile,
Spre disperarea duşmanilor adunaţi ca ciorile.

Au râs apoi de Mioriţa noastră,
Că e prea Emo şi mult prea Măiastră
Şi pică prost la nişte stilaţi capitalişti,
Care vor să vadă consum, nu feţe cu ochi trişti.

Au râs pe rând de toate câte-avem,
De daci că aveau casele de lemn,
De domnitori, de datini, de ţărani
Şi ne-au satirizat strămoşii pentru bani.

[...] Citeşte tot

poezie de Dorel Bîrsan (15 ianuarie 2019)
Adăugat de Dorel Bîrsan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apel pentru Libertate

(O poezie de succes în timpul Revoluţiei anticomuniste)

Autorul aduce aici un poem patriotic anticomunist revoluţionar, scris în anul 1988, difuzat la două cunoscute posturi de radio cu emisiuni în limba română şi reprodus în acea perioadă de câteva publicaţii din exil. Conţinutul lui, care imediat a avut mare succes pretutindeni, în special în perioada Revoluţiei, fiind răspândit prin manifeste, vrea acum să încerce a arăta că nu şi-a pierdut valoarea istorică nici până în zilele noastre... Poezia-apel, rătăcită pentru un timp, a fost regăsită şi credem că se mai cuvine încă a fi reamintită.
Ea cerea atunci tuturor românilor să se răscoale împotriva tiraniei comuniste:

Să ne trezim, Români, din somnul cel de moarte,
Să facem Ţării ultimul serviciu,
Câci nu e mare niciun sacrificiu
Când Ţara doar de lacrimi are parte!

De-ajuns cu nefireasca amuţire!
De-ajuns cu aşteptări, speranţe chioare!
Sosit-a ceasul toţi să se răscoale!
Sosit-a ceasul sfânt de răzvrătire!

Sculaţi, Români, din Nistru pân' la Tisa!
Sculaţi, Români îngenunchiaţi sub cizme,
Să scoatem Ţara de sub cataclisme,
S-amestecăm tiranii toţi cu clisa!

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu, domnul nostru

m-am întâlnit cu domnul eminescu
în tinereţea mea
la umbra teiului în floare,
era în luna mai când natura nuntea fluturi,
nu ştiu dacă visam ceva
mi se părea că el ninge cu fulgi negri de zăpadă
era trist
că doina lui fusese interzisă
umbla cu nişte chei în mâna
să descuie lacătul limbii române
să dea drumul la cuvintele
strânse cu migala din cronici
să semene pe solul nostru
sămânţa poeziei precum venere şi madonă,
luceafărul, mai am un singur dor, călin,
iubind în taină, melancolie, craiasa din poveşti
şi alte petale rupte din inimă
atunci mi-a spus el că tată-i este shakespeare
şi mumă poesis,
uitase obârşia,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (6 ianuarie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicul vesel...

(În memoria bunicului Albert)

A fost odată un bărbat cu pălării alese,
Purtate cu eleganţa unui Star American,
Un om frumos, înalt, glumeţ,
Curtat adesea de doamnele fâşneţe...
Plin de viaţă şi de aventuri,
Dar cu secrete bine ascunse
sub haine îndrăzneţe.

Bunicul era un om de-o bunătate rară,
Un ungur cu o veselie nativă ieşită din comun,
Fuma mereu tutun de bună calitate căci se respecta,
Iar prin perdeaua fumului de la ţigară
Decodifica caracterele interlocutorilor,
Şi umorul, pe loc izvora.

Îmi amintesc cu drag de anii copilăriei mele,
De vacanţele petrecute la bunicii mei dragi,
Alături de oameni, copii de la oraş sau verii de la ţară

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Video chat

Eram adolescent precoce, cu urme grave de acnee,
Cu tulburări frecvente-n voce şi gândul numai la femeie,
Pe Feisbuc afişam ca poză, un Arnold c-un topor pe umăr,
Şi agăţam pe înserate femei frumoase fără număr.
Nu le interesa, se pare, că nu scriam deloc corect,
Cât timp aveam exces de fibră şi-un tatuaj imens pe piept,
Le ridicam pe Himalaya, le scufundam în Nil apoi,
Aveam trei yachturi în Maldive iar în Monaco Euroi.
După un timp de tatonare, perseverând din fentă-n fentă,
Mi s-a lipit fatal de suflet, o doamnă foarte insistentă,
Ce mă dorea cu disperare şi îmi spunea că-s cel mai cel,
Frumoasă, foarte agresivă, cu trup perfect de top model.
Mi-a spus că este singurică, că vrea bărbat adevărat,
Discret viril şi disponibil să vină singur pe-nserat.
Nu-i trebuie nici flori, inele, ce sunt în dragoste un lest,
Dar are-o singură dorinţă, să mă supună la un test
Ce o să ţină doar o oră, să se convingă, realmente,
De o să îi rezist cu brio, în nopţile incandescente.
Exact la ziua convenită, m-am prezentat la casa ei,
Cât o Bastilie de mare, având în faţă nişte tei.

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prestaţii lamentabile ...

La Bruxelles, cu trudă, am primit mandatul,
Să ne creştem faima, să uimim tot natul.
Când ai noştri gura prind să o deschidă,
Am trăit regretul că nu sunt omidă.
Premierul ţării, dintru începuturi,
Ia la rost tot plenul, mai să-l ia şi-n şuturi.
Cum că dânsa, care are-atâta şcoală,
N-a batut tot drumul să dea socoteală.
Nu că n-ar şti-o biată socoteală-a face,
Că şi azi abacul în poşetă zace,
Iar sub coafura pusă pe burete,
Are-n loc de creier, două-trei fişete:
Unul cu reţete de gogoşi, sarmale,
Altul care sună-a goluri culturale
Şi vreo două fire, ca marioneta,
Să cânte ca şeful, recte ca flaşneta.
Cu limba română n-are nicio treabă;
Şi-a dat doctoratul lângă o tarabă.
Despre limbi străine nu suflu o iotă.
Cred că ştiţi cu toţii că e poliglotă.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursorii şi urmaşii (O schiţare în versuri a istoriei literaturii române)

EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schiţare a ei, expusă în numeroase strofe nepretenţioase, scrise pe înţelesul tuturor şi trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă ţară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de faţă este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulţi dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanţă naţională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.

Arhitecţii de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omeneşti,
S-au născut, trimişi de ceruri, şi pe plaiuri româneşti.

Prima scriere-n română e-a lui NEACŞU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Braşovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinşpe şi sfârşea cu douăşunu...

"Dau ştire Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc şi Mehmet din Sofia au pornit..."
Aşa scrise NEACŞU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că şi mai vechi sunt texte româneşti care-o s-apară.

Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărţi,
Apărură-n largul ţării, cât poţi urmări pe hărţi.
Ştim din şcoli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie

Doamne, am furat
Câteva clipe de veşnicie,
Nişte firimituri de iubiri rămase
De la ospeţele ghiftuiţilor
Şi tăinuite giuvaiere din limba română,
Dar le-am dat înzecit înapoi,
Doamne, iartă-mă!

Nu mi-am iubit aproapele,
Cum să-l iubesc, când el mă lovise,
Secătura, peste obraz?
Cum să i-l întind şi pe celălalt
Să mă umilească simetric?
Şi nu m-am căit,
Şi nu i-am întors lovitura,
Iertător, ignorându-l,
Aproape că l-am iubit,
Doamne, iartă-mă!

Am ucis, cu sânge rece am ucis,

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!