cei 7 ani de acasa

Carasul (Carassius gibelio)

Nu-i poveste şugubeaţă,
După doi-trei ani de viaţă,
Toţi masculii au belele:
Se transformă în femele.
Fenomenul de geneză
E numit ginogeneză.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (25 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Georgine Sand Miner

O mamă vitregă m-a alungat de acasă, înrăindu-mă.
O lepădătură de om, un pierde vară şi un diletant, m-a făcut femeie.
Ani de zile, fără să ştie nimeni, i-am fost metresă.
De la el am învăţat şmecheriile parazitului,
Arta de a mă hrăni, înşelând, ca puricele pe câine.
Cu diferiţi indivizi nu avem decât relaţii "foarte private".
Apoi Daniel, militantul, a trăit o vreme cu mine.
Sora lui mă numea amanta;
Şi Daniel mi-a scris:
"Ruşinos cuvânt, pătând dragostea noastra frumoasă!..."
Însa ura mea se încolăcea, ascuţindu-şi dinţii.
Prietena mea de alături, lesbiana, mi-a dat ideea.
Ea o ura pe sora lui Daniel,
Iar Daniel îi dispreţuia pocitania de soţ.
Ea a văzut şansa muşcăturii otrăvitoare:
Trebuia să mă plâng soţiei lui Daniel de hărţuire!
Dar, mai înainte să fac asta, l-am rugat să fugă cu mine la Londra.
"De ce să nu stăm, ca acum, aici în oraş?" a întrebat.
Am dispărut o vreme şi m-am răzbunat pentru refuz
În braţele prietenului meu diletant.

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contabilitatea sentimentelor

Într-o zi mi-am contabilizat,
Sentimentele.
Am întocmit registrul de casă
şi am găsit acolo un pitic.
Apoi am verificat intrările,
Nimic.
În împrejurimi m-am uitat,
Nimic de intrat,
Doar nişte invidie
de la indivizi, individe
Şi mai multă durere sufletească,
De la cei ce-ar trebui, iubire
să-mi dăruiască.
Au urmat apoi, ieşirile,
La verificat.
La ieşiri, iubire, iubire, iubire,
nemăsurat!
Am întocmit balanţa, am tras linie
şi am adunat,
Şi am constatat,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascunsele comori

Tu laşi lumina-nveşnicită
Să ardă-ntr-un vremelnic ciob,
Nu într-o candelă-aurită,
Ci-n cel de bunăvoie rob.

Ascunzi comori în vas de humă
Nepreţuit şi ne-nţeles,
Nu-n erudita lumii "spumă"
Şi nici în cei de neam ales.

Îţi pui pecetea bucuriei
Pe sufletul neprefăcut
La isprăvirea datoriei,
Răsplată binelui făcut.

Saturi cu-a Ta bunăvoinţă
Pe-al celui slab apărător,
Ce cu aleasă chibzuinţă
De pace e făuritor.

[...] Citeşte tot

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (29 ianuarie 2022)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta

păşesc printre veacuri uitate
în mâini port a mea soartă
ruine în jur şi paşii se scurg
tăcerea bate în poartă
gândul mă poartă
un zumzet se aude prin ani
mai latră un câine în poartă
se strecoară anotimpuri sub paşii rămaşi
ce vreme, ce soartă
să bat din poartă în poartă
trec ani trec spre soare apune
apune un gând pe strune de vânt
păşesc printre spini şi gânduri mă înţeapă
închid în mine cuvinte
se strânge în palme ţărâna
lumina se stinge în gol
plec spre apus şi gândul mă poartă
din poartă în poartă
se aprind în copaci cuiburi
mai plânge o mierlă pe umerii sorţii

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 149

Cum poţi să spui că nu te îndrăgesc
Când partea-ţi iau chiar împotriva mea?
Gândind la tine mă nesocotesc,
Ca un tiran, căci inima te vrea.
Al tău vrăjmaş crezi că îmi e amic,
La cin' te-ncrunţi vezi că mă ploconesc?
Nu, nicidecum, ba încă mă ridic
Chiar împotriva mea şi gem firesc.
Ce har am eu atât de drag şi pur
Şi mult prea mândru pentru a-ţi servi
Când ce-am mai bun iubeşte-al tău cusur
Şi-l mişti cum vrei cu ochii tăi cei vii?

Urăşte-mă, iubito, c-am simţit,
Iubeşti pe cei ce văd, eu sunt orbit.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion şi Radu

Către Oarja câmpu-ntins,
Peste Neajlov se coboară,
Unde bunii au pretins,
Că mai joacă o comoară!

Ani la rând au dat cu sapa,
Noaptea-n negură ţăranii
Şi n-a izvorât nici apa,
Nici comoara lor, sărmanii!...

Vremilor s-au dus de-a valma,
Târnăcoape au tot sunat,
Se tot bătucise palma,
Truditorilor din sat,

Dar comoara de pe prund,
Pe un Neajlov maiestos,
Se ducea tot mai la fund,
cu cât pătrundeau mai jos!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când scriu cu litere de mână,
Şi-acum, la zeci de ani îndepărtare,
Simt mâna mea cum se-mpreună
Cu-a Doamnei mele-nvăţătoare.

catren de Gheorghe Pârlea
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şaizeci de ani n-o să-mplinesc -
În ciuda unor cârtitori;
Vreau să trăiesc, vreau să iubesc:
Fac doar treizeci... de două ori!

catren de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecând pe lângă templu

În seara asta, cu bastonul lui uşor, se plimbă;
Se opreşte la locul unde izvorăşte Pârâul Tigrului,
Ne cere să ascultăm sunetele muntelui,
Se întoarce apoi acasă, lângă apele clare.
Covoare de flori în nemişcarea însorită.
Ciripit de păsări în adâncul văilor.
Acum el va adăsta pe dealurile pustii.
Vântul prin pini simte atingerea toamnei.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!