in vreme de razboi

Războiul e război şi când îl porneşti trebuie să te gândeşti şi la rău. Eu unul zic că întâi şi întâi trebuie să te gândeşti la rău.

Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa mută munţii, dar trebuie să continui să împingi în vreme ce te rogi.

aforism clasic de Mason Cooley
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul lumii

Vorbeam mai ieri de-un mondial război,
Dar astăzi, cum o dai şi cum o-ntorci,
Auzi de-un virus de la nişte porci,
Scăpat de sub control de câţiva boi.

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean din Daţi-mi voie! (2012)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta de a trăi este o tactică în care vom fi multă vreme începători.

Stanislas Jean de Boufflers în Cugetări şi fragmente
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care speră mereu la pantofii mortului, va merge multă vreme desculţ.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lampioane

aceeaşi fată cu pantofii în mână mereu cu inima zdruncinată precum o eclipsă de soare sau de lună îţi caută
cravată cu dungi verticale şi rupe
cu mâinile reci umbre culcate pe asfalt ireale
erai cu sufletul împărţit între două emisfere harta scrisului tău mi se pliase în palme şi aş fi înghiţit-o să-mi rămână fidelă
să nu umble cu parapanta prin lume să nu poată sări în nicio stratosferă

acele teiubescuri longiline surâdeau ca pe Marte iar eu mă temeam de război şi de mările roşii negre sau moarte sau de ani de război de cactuşi de amalgamul iubirii galactic
pictam în ulei ramura de măslin şi încercam să mă obişnuiesc cu firescul de a contempla lumea furnicilor tinere

anii trecuţi ziceam că ne sunt poveri anii ca nişte lampioane ce se înalţă triumfător dar peste orice iubire timpul trece cu şenile nu mor decât ceasurile
amintirile înfloresc c lujeri ai nopţii înfipţi în pământ care cresc şi descresc

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa, focul, piatra

De multă vreme, apa urmează cursul ei.
De multă vreme, focul se-aprinde din scântei.
E de ajuns amnarul, odată să-l loveşti,
Că se aprinde jarul şi totul pârjoleşti.
Când e lovită, piatra scapără scântei.
Când e prea multă, apa părăseşte vadul ei.
Apa stinge focul, macină şi piatra,
Focul arde totul, cenuşă e vatra.
Fără ele, însă, nu poţi să trăieşti.
Cu piatra neîncinsă, poţi să construieşti.
Dacă şi apa şi focul, poţi să le-îmblânzeşti,
Ţi-ai găsit în lume locul. Meriţi să trăieşti.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul şi eu

Clipa-i deschisă,
Dar el prea rebel,
Se vrea el stăpânul:
El şi doar El!

Mă-ntorc să-mi văd locul
De altă dat,
Îl caut cu ochii,
Dar nu-i! A plecat!

Un altul ca mine,
Precum eram eu
Ori ca şi tine,
Acum e şi el!..

Şi-acum ce-mi rămâne,
Încotro să apuc?!
Voi merge înainte:
Un nou început!

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă îl contrazici pe prost, rişti să fii multă vreme cu prostul în discuţie.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă vreme ne tratăm partenerii ca pe nişte obiecte, anulăm posibilitatea iubirii.

citat din Gary Chapman
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!