esti slaba de

Mihai: Serios?! Chiar eşti aşa? Tu, Luci?!
Lucian: Da; ce-ţi închipui?! Că aş fi un tip insensibil? Te rog, Mihai, nu începe şi tu cu astfel de suspiciuni, în ceea ce mă priveşte... Despre tine ştiu foarte bine că eşti emotiv din fire, dar, uite... Îţi mărturisesc că şi mie mi-a fost foarte greu la început, până m-am obişnuit cu ideea. Primii ani mi s-au părut un chin greu de suportat, un adevărat calvar, chiar dacă nu dădeam de înţeles acest lucru. N-aş vrea să trec din nou prin toate astea; sincer, n-aş putea suporta, m-ar afecta prea mult. Presupun că la fel ar păţi şi ceilalţi. Ce fel de echipaj am mai fi în acest caz?! Vezi, astea ar fi motivele mele, doar unele dintre ele, pentru care nu sunt de acord cu această acţiune.
Mihai: Te înţeleg... Şi-ţi dau dreptate. Nici eu nu eram foarte convins că ar fi bine să iau totuşi legătura cu cei de acasă, dar simţeam nevoia să fac acest lucru. Poate că a fost mai bine că nu erau acasă şi astfel n-am vorbit cu ei. Nu ştiu ce-aş fi simţit dacă i-aş fi văzut sau aş fi stat de vorbă cu ei. Dar aşa, m-am liniştit. Văzând totul în ordine acasă, mi-am dat seama că sunt teferi, că viaţa şi-a urmat cursul şi pentru ei, a mers înainte chiar şi în lipsa noastră; s-au obişnuit cu ideea. În plus, n-ar fi corect nici faţă de ei, să apărem aşa, deodată, în viaţa lor, după ce, în toţi aceşti ani s-au străduit să se descurce fără noi, iar apoi, când vom părăsi Proxima, să dispărem din nou, la fel de brusc, pentru o altă perioadă de timp, destul de lungă. Ar suferi şi ei prea mult. De asta nu trebuie să-i învăţăm din nou cu prezenţa noastră. Ar fi prea greu de suportat, atât pentru ei, cât şi pentru noi.
Lucian: Mda... Iată, ai găsit un alt motiv bun pentru a nu lua legătura cu ei. Nu mă gândisem la asta! Ca să vezi, cât de egoist am putut fi... Mă gândeam doar la suferinţa noastră, nu şi la a lor, de parcă ei nu ar putea trece prin aceleaşi stări sufleteşti ca şi noi...
Mihai: Asta nu înseamnă că ai fost egoist. Ai omis doar, dar nu intenţionat.
Lucian: Da, nu intenţionat, sper... Poate doar din cauză că mă concentrez prea mult asupra problemelor noastre. Uit că şi alţii le-ar putea avea, la fel ca noi.
Mihai: E normal, doar tu eşti comandantul, deci, e normal să te preocupe mai mult problemele noastre.
Lucian: Mda, poate...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Salut. Deci, domnişorică, aşa ai înţeles tu să ai grijă de pacientul meu?
Nick: Maria a avut grijă de mine aşa cum trebuia.
Stela: Aşa deci... Se vede. Şi ce face pacientul meu? Cum se mai simte el?
Nick: Grozav, Stela! Complet refăcut, ca nou. Numai că injecţia ta m-a cam durut. Priveşte doar cum mi s-a umflat şi mi s-a înnegrit braţul în locul respectiv.
Stela: Eh, doar n-ai de gând să te plângi pentru o micuţă înţepătură. Ea este cea care te-a vindecat.
Nick: Poate... Şi nu vreau să mă plâng de metodele voastre de vindecare, numai că eu nu sunt obişnuit cu aşa ceva.
Stela: Lasă, că ai să te obişnuieşti tu! Şi să zici mersi că te-am înţepat în braţ şi nu în altă zonă a corpului; să nu precizez şi-n care anume...
Nick: Poftim?! În altă zonă?! În care?
Stela: Ah, eşti curios... Vrei să-ţi arăt, chiar acum?
Nick: Nu, mulţumesc! Nu sunt chiar aşa de curios.
Stela: Stai liniştit! Nici nu intenţionam să-ţi arăt; glumeam doar, desigur. Dacă te simţi bine, atunci totul este în ordine. Asta-i tot ceea ce mă interesează, să ştiu că tratamentul meu şi-a făcut efectul, deci a fost eficient. În rest... Nu contează!
Nick: Desigur. Ai dreptate. Scuză-mă, Stela. Sunt cam mofturos. Îţi mulţumesc că m-ai tratat.
Stela: N-ai pentru ce să-mi mulţumeşti, drăguţule. Mi-am făcut doar datoria, fiind medic... Nu cred că mai e nevoie să te consult pentru a constata că eşti complet vindecat. Mi-e destul de clar acest lucru.
Nick: Să mă consulţi?!
Stela: Mda... Dacă vreodată va mai fi nevoie, vei afla şi ce înseamnă acest lucru. Acum însă, dacă n-aveţi nimic împotrivă, haideţi pe puntea principală. Ceilalţi sunt nerăbdători să vă vadă; mai ales sora ta...
Nick: Îmi închipui. Haideţi!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucas: OK, sunt confuz. Vrei să-ţi păstrezi anonimatul, dar laşi lumea să te privească pe o cameră web.
Peyton: Lumea nu mă priveşte... Dar presupun că tu o faci.
Lucas: Bine, ideea e că... Vrei să te exprimi, dar nu vrei ca oamenii să ştie că tu eşti aia.
Peyton: Probabil că sunt doar o ghicitoare înfăşurată într-un mister ascuns într-o tipă nesuferită.
Lucas: Sau poate doar un artist torturat.
Peyton: Uite ce-i, nu am nevoie să mă protejezi pe mine sau arta mea. Nu am nevoie să-mi analizezi creaţiile sau să mă interpretezi. Şi, de fapt, sunt destul de sigură că nu am deloc nevoie de tine.
Lucas: Destul de sigură?

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacey: Şi ce? Cel puţin nu ţi-a spus că i se face greaţă când te vede sau că eşti egocentric, egoist...
Dawson: Da, dar e evident că are unele păreri despre mine şi că nu a fost tocmai sinceră. A spus că sunt un visător netalentat fără viitor în cinematografie.
Pacey: Bine, fără supărare, Dawson, dar nu cred că îi pasă cuiva.
Dawson: Mie îmi pasă. Şi aş avea nevoie de un sfat, Pacey.
Pacey: Ah, vrei un sfat? Ce zici de asta? Viaţa ta nu este chiar atât de interesantă.
Dawson: Ce?
Pacey: M-am săturat să tot aud despre micile drame plictisitoare dintre tine şi Joey. O să încep să îmi smulg unghiile ca să mă calmez. Treci peste, Dawson!

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Aşa-i puţin mai binişor.
Lucian: Foarte bine. Atunci, putem începe şedinţa; deja am declarat-o deschisă... Ştiu că în mod normal, eu ar trebui să încep, cu prezentarea raportului meu, însă întrucât sunt prea obosit, v-aş ruga să începeţi voi de data aceasta şi să mă lăsaţi pe mine la sfârşit. Vă mulţumesc pentru înţelegere... Ah, încă un lucru! Nu ştiu dacă v-aţi amintit sau nu, însă luni s-a împlinit exact un an de când am sosit noi pe această planetă, pe 21 ianuarie. Asta-i tot! Puteţi începe.
Nick: Da, am să încep eu...
Nistor: Şefu', nu eşti deloc atent.
Lucian: Lasă-mă-n pace, Nis!
Nistor: Bine, şefu'.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haley: Vezi cartea asta? Eu sunt ea. Eu sunt matematica.
Nathan: Ce vrea să-nsemne asta?
Haley: Înseamnă că placa "Eu sunt Nathan Scott, barosanul, dau goluri pe bandă rulantă" funcţionează la oricine altcineva, pentru că...
Nathank: Dar eu nici măcar nu joc fotbal.
Haley: Mă rog. Ideea e că, la finalul zilei, toate prostiile pe care le îndrugi nu înseamnă nimic pentru matematică, pentru că matematicii nu-i pasă. Şi nici mie.
Nathan: Cursului de engleză îi pasă? Că şi acolo am probleme rău.
Haley: Nu mă face să-mi pierd timpul, te rog. Deja risc mult cu tine, pentru că instinctele-mi spun că eşti un dobi... Hai să începem, bine?

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Nu cred că te interesează.
Mihai: Ah, eşti enervant, zău aşa! Nu-ncepe din nou cu chestii din astea! Nu mă interesează?! Păi, suntem sau nu prieteni? Spune-mi tu, că eu nu mai înţeleg nici măcar chestia asta.
Lucian: Ba da, suntem, normal, cum altfel?!
Mihai: Atunci, mă interesează! Pricepi, comandante?! Doar pentru asta sunt totuşi prietenii. Nu?! Eu aşa credeam.
Lucian: Bine, ai dreptate. Uff... Scuză-mă, Mihai, te rog... Ştiu, uneori spun lucruri pe care n-ar trebui şi-mi dau seama de asta, dar prea târziu, după ce le-am dat deja glas.
Mihai: Păi, e simplu; nu le mai spune şi se rezolvă...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: Ce mai sunt şi astea?
Lucian: Dom' profesor; ssst...
Eugen: Hăinuţe pentru păpuşi, Luci?! Ale cui ar putea fi oare?!
Lucian: Vă rog, dom' profesor, lăsaţi-le!
Eugen: Să nu-mi spui că sunt ale tale! Ale tale, Luci?!
Lucian: Ah, păi...
Eugen: Dacă tu ai hăinuţe pentru păpuşele, n-ar trebui să mă mai mire nimic; absolut nimic!
Lucian: Aşa-i, n-ar trebui...
Eugen: Eşti comandantul misiunii, Luci; ştiai?!
Lucian: Da, dom' profesor.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gloria: Bărbaţii au nevoie de hobby-urile lor. Tatăl lui Manny avea multe hobby-uri, cum ar fi excursiile în deşert, tipul ăla de schiat unde te aruncă din... cum îi zice? (Imită sunetele scoase de elicopter.)
Jay: Elicopter.
Gloria: Da. Chiar a boxat o dată cu un aligator, ca răspuns la o provocare.
Jay: S-a luptat, te lupţi... nu poţi boxa cu un aligator.
Gloria: Eşti sigur?
Jay: Cum ar putea să-şi pună mănuşuile pe gheruţe?
Gloria: Nu sunt ca nişte mânuţe mai mici?
Jay: Nu! Ok, acum am uitat despre ce vorbeam.
Gloria: În fine, hobby-urile sunt importante pentru bărbaţi. Fie că îţi rişti viaţa, fie că manevrezi avionaşe de la o distanţă sigură.

replici din filmul serial O familie modernă
Adăugat de Augusta Florescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştefan: Doamne! Mă uit la tine şi nu văd decât o scândură rece. O bucată de lemn afumat, asta eşti tu Doamne... Tu întorci întruna clepsidra! Ţie vremea mereu îţi curge!... Ce-ţi mai trebuie? Ţi-am făcut douăzeci de biserici! (Smulge icoana din cui şi se plimbă cu ea prin scenă, privind-o fix.) Sute de călugări cinstesc numele tău în mânăstirile mele! Îi plătesc să te laude pe tine, Doamne! În jurul tău, numai flori şi iubire! Ce mai vrei, Doamne! (Râde.) Poporul meu ţine toate posturile! Respectă fiecare zi de sărbătoare! (Arată spre corpul neînsufleţit al Mariei.) Femeia aceasta era a mea! În faţa ta ne-am unit destinele! De ce mi-ai luat-o?

replică din piesa de teatru Ştefan cel Viu (Valea Albă), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!