dumitru matcovschi iarba

Când bunăvoinţa divină

Când bunăvoinţa divină
Coboară peste om lumină,
Sufletul e mai curat
Şi gândul mai luminat.

Nu mai poartă nicio vină.
Ispita îi e străină.
De rău este vindecat,
Nu mai cade în păcat.

Cu harul ce l-a primit
Trăieşte mai liniştit.
El cu drag îi mulţumeşte
Lui Isus că-l ocroteşte.

poezie de Dumitru Delcă (10 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşa

iarba verde şi ceru-nalt,
primăvara salcâmilor
este voalul cu care
mi-am acoperit azi
uşa
care dă către Valea Plângerii
şi Izvorul Aducerii Aminte

aşa fac în fiecare zi
în care mă trezesc
iar... om
învăţat să deschidă
toate cele pe care scrie "Dangerous" -
începând de la Cutia Pandorei...

tu-eu, cea de dincolo -
NU ciocăni!

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogăţia sufletească

Câştigurile, bogăţia,
plăcerile materiale,
dau în lume nebunia.
Ele nu-s esenţiale.

Uneori, ne fascinează.
Ştiu să ne ademenească.
Însă la noi guvernează,
bogăţia sufletească.

Valorile spirituale
ne ajută să trăim.
Cu ele deschidem cale
spre cei pe care îi iubim.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţe ascunse

Aş vrea să dorm
Într-un pat
Cu iarbă de lună
Şi perne stelare
Ghemuită toată
În braţele tale
Să-mi gâdili visele
Cu ochii ca un fior
Şi să le mângâi
Până când
Mă voi trezi
Iubindu-te
Aş dori îndrăzneli
Încinse şi necenzurate
Cuvinte scurte şi neînţelese
Iar apoi să adorm
Fericită şi liniştită
Cu capul în poala ta
Aşteptând primele semne
De toamnă.

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireşul

Sub cireşul meu din curte,
Sufletul mi-l răcoresc.
Grijile urâte, multe,
Repede mă părăsesc.

Perioada cea mai faină
Este-atunci când înfloreşte.
Când îmbracă albă haină,
Când coroana înverzeşte.

Spiritul grădinii are.
Chiar şi pe cel al pădurii.
O plăcută desfătare
Din multe ale naturii.

poezie de Dumitru Delcă (16 iunie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dac-ai pierdut

Dac-ai pierdut apa,
scotoceşte norul.
Dac-ai pierdut dorul,
încearcă zborul.
Dac-ai pierdut frumosul,
caută-l în floare.
Dac-ai pierdut focul,
caută-l în soare.
Dac-ai pierdut zâmbetul,
nu mai ai culoare.
Dac-ai pierdut speranţa,
e lungă aşteptarea.
De nu ai cutezanţa,
în zadar e încercarea.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireşele

S-au copt cireşele acasă
Si n-are cine le culege
Si iarba a crescut de coasă
Iar iasomia infloreşte

Pe drumul care leagă sate
Cu plopii inşiraţi străjeri
Mă duc cu gândurile mele
La zilele care-au fost ieri

E soare cald in luna mai
Grădina toată inverzeşte
Unde-i copilul cel bălai
Care-aduna in sân cireşe....

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magie

M-ai căutat? Am fost plecată
La o cabană între munţi,
Acolo unde cer se-apleacă
Peste poieni şi ciute iuţi.

În iarbă mi-am lăsat un zâmbet,
Indescifrabil, de Giocondă.
Pământul este încă umed,
Brânduşele îmi cer o odă.

Brazi verzi în umbrele-nserării,
Prindeau luminile în cete
Şi gândul meu fura tăcerii
Magiile incandescente!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spitalul de cartier

La capătul grădinii,-între zidurile unui oraş prăfuit, provincial,
O alee de cărămidă duce, prin iarba veştedă înspre-un dud umbros –
Stau sub crengile înnegrite, desfăşurate radial,
Adăpostind globulare fructe maronii de-un soare torid şi sticlos.
Spaliere de meri şi pruni se-încălzeau sub cerul de cristal,
În aer zburau gâze, iar copiii alergau pe pavajul albicios.

La umbra dudului, dincolo de această-încordată strălucire,
Musca domestica ( musca de casă), neatentă-o secundă, s-a rotit
Şi-a nimerit în reţeaua lipicioasă, elastică şi subţire-a
Păianjenului care-aştepta acolo tăcut, răbdător şi liniştit.
S-au ivit de-îndată colţi veninoşi şi picioare păroase trăgând de fire...
Nimeni din grădină n-a remarcat acea dramă,-acel final nefericit.

Spuneţi-mi, în ce spital de cartier cu pereţi de-un galben bragă
Şi cu linoleum pe jos urechile curând or să audă,
Implacabili, paşii infirmierelor lângă carcasa mea bolnavă?
Spuneţi-mi, voi geme oare-n ora morţii sub cuvertura udă
Sau voi horcăi lipsit de aer, ursuz şi fără vlagă,-n
Vreme ce copiii-alergă pe străzi, iar gâzele prin iarba crudă?

poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incursiune în timp

În societatea primitivă
Omul pe om se mânca.
În societatea sclavagistă
Omul pe om se vindea.
În societatea feudală
Omul de om avea fală.
În societatea capitalistă
Egalitate nu mai există.
În societatea comunistă
Proprietatea nu mai există.
Doar în pronia cerească,
De la Dumnezeul mare, sfânt,
Mai poate omul să primească
Ce nu are pe pământ.

poezie de Dumitru Delcă (25 aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!