nu avem viitor

Al meu destin

Întâlneam zilnic numai antonime
Ani la rând pe tine te-am aşteptat.
Până când ai apărut din mulţime
Şi-ntr-o secundă peste cap lumea mi-ai dat.

E de-ajuns doar simpla ta prezenţă
Şi inima din piept îmi bate ca nebuna.
Sărutul tău provoacă dependenţă,
Iar la iubirea noastră-i martoră Luna.

Buzele mele un singur nume poartă
Imaginea ta e întipărită în minte.
Avem acelaşi drum, aceeaşi soartă,
Iar glasul tău cald inima ştie s-o alinte.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (27 aprilie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne înarmăm cu Eminescu

in memoriam Nicolae Dabija

Poezia noastră nucleară
versul o explozie în lanţ
am un singur dor la ţară
nu vreau politică ci danţ

Poezia o explozie în lanţ
jucăm hora cea străbună
maşina timpului e în şanţ
acolo Doamne să rămână

Jucăm hora cea străbună
avem un singur dor la ţară
câtă-i România cea română
poezia noastră-i nucleară

Versul o explozie în lanţ
veacul ăsta face un sfanţ

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâna relansării

Dă-mi mâna să te trec apa!
Peşteri ne surâd la amiază
Inima bate ca un calibru redeschis
Tu ne conduci cu drag peste dealuri
Suntem pierduţi în văzduh şi ne pierdem
Avem o rază de soare, o zare de vis.
Ne e descris un magic respiro
Suntem abstracţi, lipsiţi de sens sau adierea dragostei frumoase Suntem pierduţi în locuri fermecate
Alunecăm printre duiete, pentru o noapte de lumină
Strigăm iubirea cicatrizantă
Vom pierde spiritul într-o nouă speranţă
Vom zidi albele morminte din flori de artă.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guvernarea Boc

Tot guvernu-i blestemat,
N-are niciun diplomat,
Tot poporu-i răsculat
Pe pitic şi pe palat,
Prim-ministru ne-a uimit,
Nu-i un om mai potolit,
În politică-i prea mic,
Nu ne-ajută cu nimic,
Avem griji, multe nevoi,
Ce îi pasă lui de noi,
Părinţii lui, oameni de sapă;
El vrea să ne bage-n groapă!
Peste tot este hulit,
Fiindcă ne-a nenorocit,
Şeful de stat iese la joc,
Printre legi îşi face loc,
Are consultanţi vicleni
În Palat la Cotroceni,
Minciuni scruntate am ascultat,
Doamne, de ce-am fi votat?

pamflet de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universuri paralele

De undeva răsare un univers
Din noţiuni, ce se combină
Un punct subtil, dar pe invers
Din seve stranii de lumină

Alt, infinit cu alte teorii,
Învolburat ca o tornadă
Împrăştiat prin galaxii,
În sunete de serenadă

Srăfulgeră, păreri din zbor
Concomitent, dar în alertă
Când din trecut spre viitor
Nesiguranţa-i tot mai certă

Ca pe-o paletă vie de culori
Apar, aci senzaţii de debut
Se reproduc de atâtea de ori,
Să reclădească un început

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (3 aprilie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După o vreme (II)

După o vreme înveţi că dacă stai lângă cineva pentru că-ţi oferă un viitor bun
înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei dori să-ţi recuperezi propriul trecut.
După o vreme înţelegi că doar cine este capabil să te iubească
aşa cum eşti, cu toate lipsurile tale, fără intenţia de a te schimba,
te poate face cu adevărat fericit.
După o vreme înveţi că dacă stai lângă cineva
doar pentru a-ţi uşura singurătatea,
vei sfârşi iremediabil prin a nu mai dori să vezi deloc acea persoană.
După o vreme înveţi că prietenii adevăraţi sunt puţini
şi că cine nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai târziu,
se va trezi înconjurat de făţarnici.
După o vreme înveţi că vorbele spuse la mânie
continuă să-i întristeze pe ceilalţi întreaga lor viaţă.
După o vreme înveţi că toată lumea îşi poate cere scuze,
dar iertarea vine doar de la inimile mari.
După o vreme înveţi că dacă îţi jigneşti profund un prieten
se poate întâmpla ca prietenia voastră să nu mai fie niciodată aceeaşi.
După o vreme realizezi că deşi eşti fericit cu prietenii din jurul tău,
tânjeşti după cei pe care i-ai abandonat.
După o vreme înţelegi că fiecare experienţă trăită

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenul meu bun

O, tu, prietenul meu bun,
Ai o inimă mare
Când te văd venind la mine,
O rază de lumină în sufletul meu răsare.

Tu eşti unicul amic
În viaţa asta trecătoare,
Când noi ne întâlnim
Pentru mine e o bucurie mare!

O, cât de mult îmi place
De vorbă în doi să stăm
Şi câte o poantă să ne mai spunem,
Căci o viaţă noi avem!

Tu eşti şi vei rămâne
Ca un frate mie drag,
Eu te voi aştepta mereu
Cu braţele deschise,

[...] Citeşte tot

poezie de Vladimir Potlog (24 mai 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzleţite

Avocaţii îşi aruncă
Doar lături în cap şi zer
E mai rău ca-ntr-o speluncă,
De subsol din cartier!

De-asta nu merg la procese
Tot ce am, dau pe degeaba
Orice intrigă se ţese,
Numai ca să-ncurce treaba.

Cine bate cuie, scoate
Alte cuie mai târziu
Că pingelele cu toate,
Schimbă-se în timp ce scriu

Dintre state câte-şi pun
Semnătura pe tratate
Numai care se opun,
Veţi vedea, sunt sabotate

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Convingeri sublime

toţi avem un înger care ne veghează
însă doar iubirea ne leagă de el
şi credinţa împletită cu o sacră rază
care arde-n taină gândul cel rebel.

pe aripi de înger cerul îl străbat
pacea şi liniştea în suflet se pogoare
în universul soarelui nimic nu s-a schimbat
se-nsămânţează iubiri divine pe ogoare.

lumini angelice se aşează pe tâmple
sublimă-ncununare a tot ce-am trăit
cu surprize colorate lumea mea se umple
idealuri dorite toate s-au împlinit.

bucurie exlatată traiul între îngeri
cântecul şi versul mijlocesc convingeri

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea luminii

să mergem împreună pe drumul credinţei
indiferent de naţie şi de culoare
avem în ADN puterea biruinţei
suntem permanent energizati de soare.

sunt stele în cer dar sunt şi pe pământ
îmi sunt călăuze să nu mă rătăcesc
prin beznele gândirii mă cheamă la cuvânt
prin labirintul vieţii o scăpare găsesc.

unită cu Hristos trăiesc o magie
povara bătrâneţii nu mi se pare grea
Duminici solare mă scot din nostalgie
în sfânta contemplare sorb rouă din zorea.

mă înconjor cu oameni creatori de minuni
împletesc crini regali şi lumini în cununi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!