Poezii despre fata cu ie, pagina 107
Eu nu am strigat în gura mare, eu am scris...
Eu, nu mi-am strigat în gura mare fericirea nebună,
atunci când îmi clocotea în pieptul tânăr gata să-l rupă,
de frică să nu mi-o deoache oamenii răutăcioși,
dar am imortalizat-o în cuvinte simple,
pentru voi, ce-i care mă înțelegeți cu adevărat.
Pentru că, rucsacul iubirii oricât ar fi de greu,
merită cărat în spate toată viața.
Nici durerile sufletului nu mi le-am strigat în gura mare,
deși tare aș fi vrut să o fac, ca să-l scap de poverile lui,
dar m-am bazat pe credință,
toiagul de sprijin al oricărui handicap.
Apoi mi-am zis:
oare, cui îi pasă de zbuciumul meu sufletesc, cu adevărat?
Cui, să mă plâng? Mai bine scriu...
Durerea altuia este cea mai ușoară durere,
pentru că nu o simte decât cel care o are.
Nici singurătatea firii sau ura împotriva viselor neîmplinite,
nu le-am strigat în gura mare,
de frică să nu par excentrică în fața oamenilor,
care abia așteaptă să mă etichiteze,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (22 februarie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre lumină
- poezii despre durere
- poezii despre sinceritate
- poezii despre hârtie
- poezii despre gânduri
- poezii despre frumusețe
- poezii despre fericire
- lecții de engleză
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Simfonie în gri major
În marea ca o cupă vastă plină cu-argint viu
se-oglindește tabla cerului zincată;
în depărtare stoluri mari de păsări, pistrui
spărgând lustrul fundalului gri pal.
Soarele, un ciob de sticlă rotund și-opac,
urcă spre zenit cu pas de om infirm;
la umbră, briza mării-abia respiră, având
pernă clarinetele ei negre.
Valurile-și mișcă burțile de plumb
și parcă oftează pe sub dane.
Stând pe un cablu își fumează pipa
un marinar, visând la țărmurile
altor țări, departe,-n cețuri străvezii.
E bătrân, un lup de mare. Razele fierbinți
ale Braziliei i-au ars fața, toată numai riduri.
Amarnicele taifunuri din estul îndepărtatei Chine
l-au văzut bând gin în mijlocul vâltorilor și-a pulberii saline.
[...] Citește tot
poezie clasică de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre fumat
- poezii despre țări
- poezii despre păr
- poezii despre lupi
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre vioară
- poezii despre trecut
- poezii despre somn
- poezii despre roșu
Scherzo
Nebunul satului
era singurul dintre noi
care poseda un certificat de sănătate
și pe care îl flutura în fața noastră a tuturor
dându-ne cu tifla.
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sănătate, poezii despre sat, poezii despre nebunie sau citate de Ion Untaru despre nebunie
A fost odat'...
S-abat în vis vedenii de-altădată:
Ții minte tu, erau salcâmii-n floare
Și satu-ntreg în port de sărbătoare,
Când tu te-ai dus, cea mai frumoasă fată.
Cum te-a-nghițit năprasnica vâltoare,
Câte-ai pierdut în unda-i vinovată!...
Azi, când te văd de-o lume adorată,
Mi-e milă azi, și-atât de mult mă doare.
Visez acum să-ți văd viața scoasă
Din al uitării-ntunecat noian:
A fost odat-o fată sănătoasă,
Cu gând senin, curat ca de mărgean,
Ce-a adormit cu coatele pe masă
După citirea primului roman...
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre vinovăție, poezii despre sărbători, poezii despre superlative, poezii despre prezent sau poezii despre lectură
Fata craiului din cetini
Un colț întreg de lume s-a fost înspăimântat
De spada și curajul lui Tabără-mpărat,
Domn mare și puternic din țara cu nenorii.
El trece-n șir de taberi cum trec secerătorii
Prin holdele răscoapte; cu brațul său robust
Deschide-o cale lată pe unde-i drum îngust
Și zboară fortunatec prin rândurile dese
Și-n veci cu biruință din grele taberi iese.
Deci dusu-mi-s-a veste prin lume și prin țări
Și s-a pierdut în umbră de-albastre-ndepărtări
Că, de-ai cerca prin lume de-a lungul și de-a latul,
Voinic nu poți să afli ca Tabără-mpăratul!
Dar totodată veste și vorbă s-a pornit,
Că Tabără-i om dosnic și-i trist necontenit
Și cât e ziua dânsul cu nimeni nu vorbește,
Cât parcă ceva-l doare și nu știu ce-i lipsește;
Că-i tot mereu pe gânduri și-i vecinic supărat.
Dar pentru ce?... De-aceea, că bietul împărat
Avea trei fii războinici, ca nimeni pe sub stele,
Frumoși în zi de pace și tari în zile grele
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre nuntă, poezii despre cai, poezii despre sărut, poezii despre râs, poezii despre alb, poezii despre înălțime, poezii despre știri sau poezii despre ză
Petice de nori în amurgul vișiniu (fragment)
Petice de nori în amurgul vișiniu pe lacul de vest este plăcut.
Flori pe mal, lintiță pe nisip,
Patruzeci de hectare de vălurele molcome,
Nici un om pe malul înverzit se aude doar clipocitul unei bărci.
Spre sud-vest, de partea cealaltă-a lunii, plutesc zdrențe de nori.
Se lasă răcoare la marginea lizierei,
Parfumul florilor de lotus devine aproape vizibil;
Ascultând vântul care susură pe fața apei, fața vinului devine gravă.
poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre vânt, poezii despre vin, poezii despre verde, poezii despre timp, poezii despre nori, poezii despre nisip, poezii despre lotuși sau poezii despre devenire
După ce florile de lotus s-au deschis (fragment)
După ce florile de lotus s-au deschis pe lacul de la vest este plăcut.
Vino aici pentru o vreme și adu și niște vin,
Nu-i nevoie de steaguri și flamuri,
În față și în spate se întind perdele de purpură și priveliști verzi.
Barca pictată a rămas în derivă printre florile luxuriante.
Miresme plutesc pretutindeni în cupe galbene,
Ceața și ploaia sunt atât, atât de fine...
Rătăcit printre fragmente de triluri și cântece, eu nu mă mai întorc niciodată.
poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre pictură, poezii despre muzică, poezii despre galben, poezii despre drapel sau poezii despre bărci
Pax Magna
De ce-n aprinse dimineți de vară
mă simt un picur de dumnezeire pe pământ
și-ngenuchez în fața mea ca-n fața unui idol?
De ce-ntr-o mare de lumină mi se-neacă eul
ca para unei facle în văpaia zilei?
De ce în nopți adânci de iarnă,
când sori îndepărtați s-aprind pe cer
și ochi de lupi prădalnici pe pământ,
un glas îmi strigă ascuțit din întuneric,
că dracul nicăiri nu râde mai acasă
ca-n pieptul meu?
Pe semne - învrăjbiți
de-o veșnicie Dumnezeu și cu Satana
au înțeles că e mai mare fiecare
dacă-și întind de pace mâna. Și s-au împăcat
în mine: împreună picuratu-mi-au în suflet
credința și iubirea și-ndoiala și minciuna.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de jusțanca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre întuneric, poezii despre religie, poezii despre pace, poezii despre noapte sau poezii despre mâini
Cea mai frumoasă floare
"Ce să-ți aduc, iubito, de pe mare?"
O întrebă în șoapte într-o zi.
"Din insule pierdute-n depărtare
Cea mai frumoasă floare care-o fi."
Abia se mai zărește-acum catargul.
Pe țărm cu ochii-nchiși și mâna-n sân
O fată albă, alb măsoară largul,
Și-n ochii ei clipește-un somn păgân.
Un an întreg prin insule cu soare
Corabia opri și strânse-n ea
Morman de flori, căci fiecare floare
Cea mai frumoasă-n felul ei era.
Dar florile, prea multe într-o seară,
Cu pești de aur prinși la subțiori,
Corabia de foc o scufundară,
Și toți muriră-ncolăciți de flori.
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre pești, poezii despre ochi, poezii despre ocean sau poezii despre marină
Epitaful în chip de baladă
Frățânilor ce rămâneți în viață
nu ne purtați în inimi vrăjmășie,
că dacă mila voastră ne răsfață
și Dumnezeu mai bun o să vă fie.
Priviți cum stăm cinci-șase în frânghie:
ni-i carnea, ce-o-mbuibarăm altădată,
de multă vreme hoit, de viermi mâncată,
iar oasele-s cenușă-n fiecare.
Nu râdeți de osânda-nfricoșată
ci să-l rugați pe Domnul de iertare.
De-i ruga, fraților, prea îndrăzneață,
nu vă scârbiți de noi, deși se știe
c-am fost uciși pe drept. Nu toți învață
cărarea-nțelepciunii cum s-o ție.
Rugați-l, dar, cu inimă smerie
pe Fiul din Fecioara Preacurată
ca mila-I să ne fie pururi dată
ferindu-ne de-a iadului vâltoare.
Nu ne smintiți din tihna-n fine-aflată,
[...] Citește tot
epitaf de Francois Villon (1983), traducere de Neculai Chirica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre iad, poezii despre învățătură, poezii despre virginitate, poezii despre viermi sau poezii despre tată