drum de viata alb

Dorul

Mă cauţi.
Îmi dă de veste dorul
să fug.

Şi-mi vine, în drum,
să scutur pomii în floare,
cu dulcea lor ninsoare
să te-alung.

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine mama mea

Dintr-o inimă de nor

Îţi fac astăzi mărţişor.

Fir de soare are-n el,

Alb curat de ghiocel.

Guleraş de mucava

Pentru tine mama mea.

Am făcut şi un şiret

Să ţi-l prind acum în piept.

poezie de Camelia Opriţa (8 martie 2007)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânsul este ploaia care mângâie pustiul tristeţii...

RĂTĂCIND...

Sunt trist şi la fel de cenuşiu,
Ca un nor pe cerul pustiu,
Şi vântul îmi suflă din faţa,
Ce greu se-naintează în viaţă!
Ce drumuri cu gropi şi hârtoape!
Sfârşitul e tot mai aproape.
Când vroiam să-mi iau lumea în cap,
Când în piele nu puteam să-mi încap,
Ca să-mi facă în ciudă acum,
Mi se-arată şi netedul drum.
Dar mi-e teamă că-i mult prea târziu,
Doar cărarea cea strâmbă o ştiu...
Şi-s la fel ca un nor cenuşiu,
Rătăcind pe cerul pustiu.
de Ion Ene Meteleu

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Ion Ene Meteleu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi în noapte

aici timpul îngheţase de frig
era ger, era ceaţă
încercam să adorm
uitând să sting lumina în hol
trecusem aiurea prin viaţă
statui sfârâmate în gunoi
picurau dureri pe o rană deschisă
venise iarna la poartă
uitasem de tine, uitasem de noi
iadul în faţă, gerul în doi
cădeau alene pe pleoape
ochii tăi, ochii mei
uitasem încă o dată plecarea
plecarea ta, pe un drum dărâmat de aprige ploi
visam să urc către cer
mâinile altare, te cuprind în noapte
lin, duios, agale
pe coapsele tale, iubiri, vise, căderi şi uitare
era frig, mă ardea iadul din cer
aici şi timpul a devenit viager

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa învierii în iubire...

Nu mai e nimic de spus şi nici speranţa învierii în iubire
Am luminat pentru o zi, două-trei întunericul în care erai
Acum sunt singură, ating lumina prin înţelegerea viselor
În interpretarea lor nimic nu e hazard
Ci cifra magică am regăsit-o
Plătind în realitatea crudă indecizia unui vis...
Voi pleca să pot sorbi lumina...
Şi voi învia când voi muri definitiv
Şi inima nu va mai pulsa pasiune şi iubire
Când ochii nu vor fi surprinşi şi cerul neumblat
Când visul meu va lumina mai alb ca mâna unui mag
Iar flacăra va risipi sclipiri de viaţă
Tu-mi vei fi iarbă sfântă... pâine... vin
Iar eu pământ sau unguent de pus pe rană.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O rugă

O rugă spre Ceruri se-nalţă,
O stea de pe boltă coboară,
Azi strigă durerea amară
Că frântă prea lesne e o viaţă.

Un înger porneşte Departe,
Iar lumea prea tristă îmi pare
Când sufletul tinde să zboare
Lăsându-ne-n urmă o carte.

Să-ţi fie uşoară ţărâna,
Lin drum să te poarte la aştri,
Purtată de nouri albaştri,
Vegheată de Maica Stăpâna

Spre Raiul ce-acum te aşteaptă,
Tu, mamă, soţie divină,
Te-ndrepţi spre Eterna Lumină!
Noi plângem de moartea-ţi nedreaptă!

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de tăcere

Apă de izvor verde-albăstruie
munte alb luminat de lună.

Înţelepciunea odihnitoare-a minţii:
privire-n gol dincolo de tăcere.

am trecut peste un pod de piatră
am lăsat în urmă tot ce mă împovăra

polonicul meu pe o creangă pic poc

poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum bun, România

Cu francezii... zmei de zmei,
Am băgat spaima în ei.
Şi România, la Paris,
Deja trăia un frumos vis.
Cu Elveţia cam relaxaţi,
În a doua repriză, intimidaţi.
Parcă de la vestiare
Sosise alte adversare.
Şi cu Albania, din păcate,
Meciul pe viaţă şi pe moarte,
L-am pierdut foarte ruşinos...
Suntem pe patru, cel mai jos.
Visul frumos s-a terminat
Acasă primii am plecat.
Români-s şocaţi, uimiţi,
Noi ne credeam favoriţi.
După ani şi ani de aşteptare
Venise o şansă unică, mare.
Dar de jucători ratată,
Ne merităm această soartă.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 iunie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cum se goleşte-n desfrunzire casa
Au părăsit-o neguri şi jivine
Făclia stinsă-n fum - speranţa
Din întuneric cu paşi grei revine

S-a obişnuit cu tăcerea cuvântul
Din liniştea fragilă - o şoaptă nu vine
Numai tu aşa de alb aşa iernatic
Cu fiecare clipă mori în mine.

poezie de Marek Wawrzkiewicz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cand esti departe

Tristetea copleseste
Si inima chiar doare
Cind cel ce te iubeste
Se afla-n departare.

Azi pling, sunt trist si iata...
Privesc inmarmurit
Privesc la tine viata
Ce-n drum te-ai pironit.

Ce-as mai putea eu oare
Ce-as mai putea sa fac
Caci inima ma doare
Si nu pot s-o impac.

As vrea sa vin la tine
as vrea sa te-ntilnesc
Dar oare este bine
Sa-ti spun cit te iubesc?

[...] Citeşte tot

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Ramona Alexandrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!