doamne frumoase

* * *

Născut pentru o clipă, să pot muri în veci.
În schitu-mi intră, Doamne, cu gând să nu mai pleci.

Fă-mi inima altară şi roagă-Te în ea
Să fie pururi rana născând oricare stea,

Pe ea, dacă se poate, cuprinsă ca pe-un crin,
Fă-o netrecătoare şi stinge-mă. Amin!

poezie de Traian Vasilcău (2016)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarce-mi, Doamne, anii mei

Întoarce-mi, Doamne, anii mei
Copil sa fiu din nou la mama,
Să urc fără frică într-un tei,
Habar să nu am ce este teama.

Să merg iar desculţă pe-afară
Prin iarba cosită şi udă,
Să privesc rândunica cum zboară
Să simt inima cum îmi tresaltă, nebună.

Atât de bine îmi era la mama
Şi-o simţeam cu toată fiinţa,
Am crescut şi-am aflat ce e teama
Şi-am aflat şi ce e suferinţa.

Mi-e sufletul gol şi pustiu
Şi multe am avut să spun lumii,
Am rătăcit de dor şi nu ştiu
De am greşit... cum spun unii.

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Bulancea (2017)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

Totul se află în
sunet. Un cântec.
Arareori, un cântec. Ar trebui

să fie un cântec – făcut din
detalii, viespi,
o genţiană – ceva
imediat, foarfeci

deschişi, ochii
unei doamne – o trezire
centrifugală, centripedă.

poezie de William Carlos Williams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Nicolae

(nepoatei mele, Maria Elaine)

Că e ploaie, sau e vânt,
Că e răcoare pe Pământ,
Chiar când ziua e greoaie,
Vine el, Moş Nicolae.

Pune în pantofi sau ghete,
Cadouri la băieţi şi fete,
Fructe dulci şi jucării,
Adorate de copii.

Moşul este veteran,
Vine în fiecare an,
Cu frumoase jucării,
La cei mai cuminţi copii.

poezie pentru copii de Mircea Ursei din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă sunt Femeie

Dacă sunt Femeie, Doamne, nu mai spun,
Asta sunt! las paşii înfloriţi pe drum,
Parfumat, risipă, să mă poţi vedea:
Râd! Mă-nalţ în mine, din Iubirea Ta!

poezie de Shanti Nilaya
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O punte către cer

Pe-o muche de pământ pustie-n întuneric
În lume rătăceam prea trist şi fără tine
Şi nu aveam un înger de mână să mă poarte,
Să-mi spună ce e rău, să-mi spună ce e bine.

Am căutat să aflu o punte către cer
Prin rugăciuni pioase, fierbinţi - rai de cuvinte,
Tu vino să-mi zideşti al veşniciei chip!
Învaţă-mă să urc a Tale trepte sfinte!

Prin raza de lumină mă leg de lumea Ta,
Mă leg de cer o, Doamne, prin rugă până când
Statornica-mi credinţă cu lacrimi şi simţire,
Ajunge sus la stele şi-Ţi lasă al meu gând.

- Nu, fiule, nu este în van strigarea ta
Şi lacrima-ţi fierbinte nu este risipită!
Eu sunt mereu cu tine, de vei dori, Eu vin
Şi rugăciunea ta iţi este auzită.

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Dobrin din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumi de la Juma

Doamne, m-a-nţepat vreo streche,
Că n-am stare, n-am răbdare
Şi-mi doresc să am pereche,
Să mă simt ca-n sărbătoare,
Nu cu gândurile-amare
Şi c-o faţă de doi lei
De când, doar la o ureche,
Am cercelul dumneaei.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buffalo Bill s-a prăpădit

Buffalo Bill
s-a prăpădit
când călărea luciosu-i-ca-argintul
armăsar
şi răpunea unudoitreipatrucinci porumbeichiaraşa
Doamne
era un voinic arătos
şi tare-aş vrea să ştiu acum
dacă-ţi place băiatul tău cu ochi de peruzea
Musiu Moarte

poezie celebră de E.E. Cummings, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile

Sunt clipe frumoase
În zile întunecoase
Sunt ore de ploaie
În zile călduroase

E soare pe cer
Când afară plouă
Căldură în ger
Şi speranţă nouă

Zi întunecată
În lacrimi înecată
Clipe de neuitat
Cu sufletul împăcat

Sunt zile însorite
De nori umbrite
Iubire dureroasă
Cu o plăcere păcătoasă

[...] Citeşte tot

poezie de Ramona Ros
Adăugat de Ramona Ros
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare

Mă dor zilele, ce trec peste mine
Apăsătoare,
Mă calcă cu nopţile prevăzute destine...
Nefiinţa-mi mă doare!

Mă doare
Timpul, ce l-am dedicat, că-i al meu,
Îl lăsând la plecare
Să-l poarte un altul, să se îmbete de mine, antreu.

Durerea o fi pururi la toţi hărăzită?
Şi cum ea dispare?
La atâtea frumoase, frumoşi, o fi fost o ispită?!...
Şi lumea o acceptă, se pare!...

Se uitând, se călcând înveliţi dezgoliţi, în picioare...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!