rime foaie verde saramura

Versificând mirajul verii

simt mirajul verii prin zbor de libelulă
planează peste nuferi albi, galbeni, roz
trăiesc fiori nostalgici în fiece celulă
drumul meu e neted nu-i atins de rogoz.

peisaje de vis îmi pătrund în privire
vara naturile sunt magice, sublime
cu Dumnezeu aproape cunosc o izbăvire
mărturisesc zilnic fericiri în rime.

magnolii roz au înflorit a doua oară
răspândesc prin vânt parfumul diafan
îmi trimite zâmbete luceafărul de seară
mă înveşmânt şi eu cu licărul mirean.

iar înmulţesc lumini cu lumânări de ceară
dar nu mă las condusă de îngerul viclean.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ale muzicii

Plâng notele pe portativ,
Cheia nu vrea să le deschidă...
Stau precum nisipul captiv,
Ce arde timpu-ntr-o clepsidră.

Se-amestecă, se bulucesc
Ca picăturile de apă,
În partitură se-ntâlnesc
Şi armonia o adapă.

Adună visele din ceruri,
Culeg lumina de la stele,
Le aranjează în acorduri,
Ne mângâie viaţa cu ele.

Tempouri lente sau vioaie
Dictează inimii simţirea
Şi, aşezându-se pe-o foaie,
Îşi află, în sfârşit, menirea.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era vreme frumoasă. Era vară, holdele erau galbene, ovăzul verde, fânul era clădit în căpiţe şi cocostârcul se plimba pe câmp cu picioarele lui lungi şi roşii şi clămpănea pe egipteneşte, fiindcă limba asta o învăţase de la maică-sa.

începutul de la Răţuşca cea urâtă de Hans Christian Andersen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De smalţ verde şi crud era primăvara dobrogeană. Stâncile ei rămâneau însă mereu albe, de var. Râpile ei rămâneau mereu roşcate, de parcă ar fi fost zidite, chiar de atunci, de la începutul începuturilor, din pământ ars pe îndelete, cu foc domol.

Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974, Anotimpuri dobrogene
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asexie

Îmi port sexul cu mine, aproape zilnic, cred,
Pentru că nu-i remarc, sigur, mereu prezenţa,
Prins de întâmplări diverse în care tot purced
Cât pot de voluntar, să-mi evit "eu", absenţa.

Un general valabil, parcă n-ar fi nicicând,
Oricui şi nici la acelaşi, pe-al său, tot lung al vieţii,
E cel mai alipit, depins de-atât de-un vrând,
Acelaşi la timizi, pe-ascuns, ori cu îndrăzneţii...

E singura aparţinere, se pare, de-uz frivol,
Dar e-şi esenţa în sine, pentru a nu ne pierde,
Ne urmând noi, din noi, ne-nsămânţând ce-i gol,
Să nu fie doar urmă, de-o undă verde, verde.

Este-un lucru şi-un simţ, e şi-un produs mintal,
Nenecesar, neparte, dar cel, fără de care
Insul vieţi nu şi-ar pierde... e-un fel, de capital
De vis, ego, plăceri, de dominări... furnicare.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegerile şi experienţa noastră amară

Când vecinul iar mă strigă
Că scrutinul e pe verde,
Nu ştiu cine mai câştigă
Dar ştiu cine iar va pierde.

epigramă de Ioan Fărcaş din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă scrie, iubito, şi-apoi mă transcrie...

Orgasm smintit al spiritului pur –
glasul îţi strigă sonor în afunduri
şi se dezlănţuie-n eterul năvalnic,
net superior virtuţilor comune...

E ziua noastră de bun augur,
să trecem, iubito, prin prunduri,
prin sângele-ţi verde şi falnic,
ţâpureşte a cincea dimensiune!

Ştiu, iubirea e-un plus de suferinţă,
când visele ne tremură evanescent,
dar, dacă nu gustăm înşelăciunea vieţii
şi nu plângem crunt unul în celălalt,

Nu vom avea puncte de referinţă
şi niciun licăr verde, luminiscent,
care să ne-nlăture valurile ceţii,
pentru a executa, iubito, ultimul salt!

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria dragostei care vine mai târziu pare un lemn verde care arde şi dă mai multă căldură, iar lemnul e cu atât mai bun cu cât s-a aprins mai greu.

Chretien de Troyes în Yvain, Cavalerul cu leul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

daca ar fi avut soba si-ar fi dat seama cat de greu se aprinde un lemn verde si pana se [...] | Citeşte tot comentariul

O poveste de iubire

Scrisă-a fost o poveste de iubire
Cu mâna tremurândă, pe-o foaie
Treptat presărată doar cu fericire
Şi uitate lacrimile ce curg şiroaie.

Având doi nebuni în prim-plan.
Ce-au trecut cântând prin furtună
Şi se iubeau mai mult în fiecare an,
Soarta o clădeau doar împreună.

Frumoşi, perfecţi, formau un ideal,
O iubire cum vezi doar în poveşti.
Bazată pe continuitate, fără final
Cum rar ţi-e dat acum să găseşti.

Autorii ce au scris ani, luni, zile
Sunt chiar ambii protagonişti.
Au precizat clar în miile de file:
"Iubirea de vrei s-o câştigi, rişti."

poezie de Alina-Georgiana Drosu (15 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când de verde crud şi muguri

Anotimp de frunze triste, ce-are gust de ploi amare
Năvălit-a dintr-o dată peste suflet, peste vise,
A inveşmântat pământul
într-o pestriţă culoare
Ce mi-a încarcerat în nouri, porţii mari din blândul soare.

Fâlfâiri neobosite
văluresc tot cerul toamnei
Încât: galben; roşu; albastru; brâul Maicii se dizolvă
Şi îmi vine, tare-mi vine, să m-agăţ de poala doamnei
Şi să-i spun cum că, rodirea şi migrarea n-o absolvă,

Nici de dezfrunziri şi ceaţă, nici de nostalgii scurmate
În adânc de inimi calde, ce n-au vrerea timp să piardă
Geaba ne tocmeşte ochii, în culorile-i turbate,
Când, de verde crud şi muguri, nu e lumea-îndestulată.

Anotimp de frunze-amare, ce-are gust de ploi nestinse
Mi-a descătuşat speranţa de sub tâmplele cărunte
Răscolindu-mi întomnarea amintirii reaprinse

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!