despre moldova

Cântec despre sat

Domnii mei,
acesta-mi este satul
de cinci milenii
ninge peste el.
A dus pe umeri ca Sisif pietroiul
toate orânduirile.
Sfâşie pânza norilor lui,
câteodată în zori
pare agăţat de cântecul cocoşilor.
Nu-i apărat de nici un meterez
că n-are averi ascunse.
A stat şi stă în vânturile sorţii
blajin şi resemnat,
ca un cioban cu fluierul la brâu.

poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Când va sosi, va sosi fără-avertizare,
Tocmai atunci când mă scobesc în nas, ai?
Îmi va bate în uşă seara, la culcare,
Sau mă va călca pe picior în tramvai?
Va veni cum vine-o schimbare de vreme?
Va fi blândă, curtenitoare sau brutală pacoste?
Îmi va schimba viaţa cum scrie-n poeme?
Nu, serios, spuneţi-mi adevărul despre dragoste.

poezie clasică de Wystan Hugh Auden din Douăsprezece cântece, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Codul personal

Trăiesc în spatele unui cod personal
de care nu pot scăpa,
cu el poţi afla totul despre mine.

Nu mi-au crescut aripi de păsări,
nici de înger.
sunt o parte neglijabilă a universului
pe care-l port în imaginaţie.

Unii spun că nu mor,
ci mă transfer pe o altă stea,
dar ce folos dacă acolo
nu mai întâlnesc niciun cunoscut.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem necrepuscular

de foarte departe înţelegând felul de a fi al cristalelor
viaţa trebuia să meargă mai departe
pe mâine răspundeau judecătorii cu teamă
adormisem şi somnul meu îi făcea să redevină
la starea lor de dinainte de a mă preface a le da dreptate
foarte mulţi nici nu mai înţelegeau
cine şi despre ce se vorbeşte printre frunze de arin
lumina înserării devenise trup al cosmogoniei de leagăn
îl îmbălsămasem cu alte chipuri de scandinavi
dinadins victorioşi asupra sinelui dacă
sângele prelingându-se din corăbii îngheţate devine
altă lege a matematicii fluide
victorie nestinsă a clipei după fiorduri intrânde şi ieşinde
din mine însumi ca dintr-o corabie a lui noe
azi mi s-a părut a fi aşa & mâine mi se va părea la fel
şoferi saltimbanci îşi vor uni sufletele crepusculare
eu însă nu voi permite crepusculului să se atingă
de steaua cu clonţ de rubin din care alte stele muşcară
zeii la zenit îşi mută turma seninul celest & angelic
mişcă planeţii bunului eminescu & nu turma de demoni

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre fericirea de a dărui

Cea mai mare fericire
e să dai la cel ce n-are,
generos şi cu iubire
să împarţi cadouri rare.

Roza nu e mai frumoasă
decât chipul celui care
dăruit, în jos îşi lasă
mâna, plin de încântare.

Să te bucuri nici nu poţi,
de nu dai oricui ce-ţi cere!
De n-aş da ce am la toţi,
n-aş avea nici eu plăcere...

poezie clasică de Bertolt Brecht, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi aştepta la rând pentru iubire

Ca şi în Teoria Hawking despre găurile negre,
Iadul va intra în descompunere cândva,
Şi totul va începe ca o primăvară.
Cea mai curajoasă floare va scoate capul din foc,
Apoi se va ivi un smoc de iarbă.
Nişte păsări se vor întoarce din rai...
Căci infernul şi paradisul pot fi veşnice,
Dar pe rând.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gust de rodii

Azi o mână arămie
Despre mine vrea să ştie
Cine sunt, de unde vin,
Cărui Dumnezeu mă-nchin.

Îi răspund că-s dintr-o carte
Desprinsă pe jumătate,
Ochi de apă după ploaie
Zâmbitoare şi vioaie.

Mâna-ntinsă mă cuprinde:
- Spune, fără jurăminte,
Câte ploi ţi-au spălat ochii
De-ai rămas cu gust de rodii?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem epigramatic - despre ziua îmbrăţişărilor

De-mbrăţişări, la sărbători,
Eu mă feresc, de-acum, cu zel,
Căci am rămas, de-atâtea ori,
Ca prostul, fără portofel!

În special în ziua asta,
Cu-mbrăţişări, c-aşa ni-i felul,
Ca să previn, cu tact, năpasta,
Îmi las acasă portofelul.

Sinceritatea, într-un fel,
Îmbrăţişării-i pune lacăt:
Ştiind că nu am portofel,
Amicii mă salută-n... treacăt!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să nu se ştie

Omule,
dacă vrei să nu se ştie
cu ce pleci în suflet,
tu când intri în vecie
să schiţezi un zâmbet.
Astfel, lumea nu va şti
câte-n viaţă-ai pătimit.
Despre tine vor gândi
că ai fost om fericit.
Tu te duci lumea rămâne,
viaţa merge înainte.
Pe pământ rămân doar urme.
pe piatră două cuvinte.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eden reprobat cu bucurie

pe drumul iernii mele
este toamnă
încrengăturile de brad neputincioase
îmi seamănă a case
ori a ninsori ca o chemare ancestrală
spre muchia unde
singură şi goală
îmi stă la căpătâi o siluetă care
mă-nvaţă despre zborul de egretă

ce dacă-mbătrânesc
îmi spune-o piatră

am timpul necesar pentru a desprinde
copilul de o mamă ce se vinde

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!