citate amuzante despre carti

Nevroza iernii

Ninge apocaliptic
Pot reda doar scriptic
Nihilismul ce-l simt

Negură diabolică
Discuţie polemică
Despre paradis

Orizontul a ingheţat
La fel ca teama de păcat
Doar izvorul lui Narcis, nu!

Gandul metafizic
Mă imbolnaveşte psihic
La ce să mai sper?

poezie de Călin Ciprian Cugerean
Adăugat de Călin Ciprian Cugerean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cifre romane

Mi-am adus aminte cum am coborât din tramvai
şi în agitaţia de cifre romane
am luat o altă fată de mână
şi-am început să-i povestesc în gând
despre cineva care nu coborâse
şi care-ţi semăna izbitor...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potop

cum să-ţi faci loc
în raniţa unui bărbat
povestind despre bătălii
pierdute

cum mai e azi
cerul tău

aici s-a înnorat
şi nu ştiu
pe unde să-mi adăpostesc
gândurile

la răspântii
potop şi gloanţe

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţie la verde

Nu-i lua pădurii viaţa,
Apa nu o otrăvi,
Cerul nu-l strivi sub ceaţa,
Unor aburi brumării,

De-i plăpând un fir de iarbă,
Sub betoane nu-l zidi,
Căci lua-o-vei în barbă,
Vei ofta şi vei pieri!

Înainte-ţi altă haită,
De burtoşi înfometaţi,
Cât fu iarba de înaltă,
O tocară, cu nesaţ,

Pini şi ferigi uriaşe,
Şi-alte plante sub obroc,
Pus-au, şi în vremi vrăjmaşe,
Tot pământul arse-n foc...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre muncă

Dacă vrei să-ţi fie bine,
De muncă să n-ai ruşine.
Cine prin muncă asudă,
Nu va avea viaţa crudă.
Prin muncă are de toate,
Viaţă lungă, sănătate.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă sperie

mă sperie
un gând
gândul că nimic
nu ar mai fi de spus.
în poezie s-a spus despre toate
şi aceste toate
cum ar mai putea fi
reinvetate?

poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul de atunci spre acum

Aveam douăzeci de ani şi scriam
despre tine

Nici nu ştiu când au început să îmi picure cuvintele din degete
le puneam la somn într-o bucată de hârtie copilul meu dăruit de tine
emoţiile furtuna tăvălugul
Ah, tinereţea

Suntem culorile unei picturi vechi
crăpate despărţite acum de prăpăstii
praful fumul mucegaiul s-au aşternut peste noi în tăcere

Sunt o femeie transformată în piatră
orice arunci în mine ricoşează spre tine
Nu există suliţe care să ajungă la miezul cald
cioburi, cuvinte sau lacrimi

La treizeci aş scrie
despre tine doar ca să mă răzbun
să te aduc la limita nebuniei până înjuri

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Mladinovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Théophile Gautier

Ştire despre Arria Marcella

Urma lăsată-n cenuşă de-un sân frumos, precum acela,
A fost cupa din care-ai sorbit intoxicarea elocventă
Care, sub porticul îngust cu volute de acantă,
O zămisli din purpură pe Arria Marcella.

poezie clasică de Anatole France, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp ce capul

îmi atârnă în poala
ta ocupată de un
smartphone de 10 miare
eu nu
cred că e bine să-ţi spun poeziile din dotare
despre vieţile simple
ale po
eţilor ce au fost
primele maimuţe în urmă cu milioane
de ani – iar apelul
tău la dragoste parcă nu
se loghează

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea nu pierde nimic

MAREA este întinsă.
Marea îmbrătişează ţărmul din Chesapeake, sub soarele apusului,
şi ultima stea, dimineaţa, deasupra culcuşurilor de stridii,
şi bărcile întârziate-n larg ale oamenilor singuri.
Cinci case albe pe-o fâşie îngustă de pământ... cinci zaruri în căutarea şansei.

Nu demult... marea era întinsă...
Iar astăzi marea nu a pierdut nimic... ea păstrează totul.

Sunt înnebunit după mare.
Fac cântece despre mare, plâng toate plânsetele mării,
am uitat atât de multe cântece-ale mării şi-atât de multe plânsete-ale mării.

Sunt înnebunit după mare.
La fel, cei cinci oameni cu care-am împărţit, odată, un peşte fript
într-un cort din prelată pe timpul unei furtuni de nisip.

Marea ştie mai multe despre ei decât ar putea şti vreodată ei înşişi.
Ei ştiu doar cum îmbrăţişează marea şi că nu-ţi mai dă drumul niciodată.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!