cei 7 ani de acasa

O noapte într-o tavernă

Numai eu în tavernă –
Amar şi închistat în singurătate
Sub lampa rece clocesc trecutul;
Rătăcită, o gâscă sălbatică-mi alungă somnul.
... Trezit de cu zori dintr-un vis ceţos,
Citesc, un an mai târziu, ştiri de acasă –
Rememorez luna ca un fum gălbui pe fluviu
Şi o lotcă trasă la mal acolo, în pragul casei mele.

poezie de Du Mu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveşti cu tâlc, poveşti adevărate...

Poveşti cu tâlc, poveşti de care
Cu haz ai vrea să-ţi aminteşti,
De domnul Iorgu Zăpăcitu,
Director mare la Scaieşti.

Acum, avea el, ani, o sută
Şi soaţa nouăzeci şi patru,
Iar nebunia îi cuprinse...
Pe ea, o ţintuise patul...

O ţintuise şi uitarea
În vremea anilor târzii,
Când patul, după ea, fusese
Un cuibuşor de nebunii.

Şi-i spuse:
- Ţi-aminteşti, bărbate,
În pat, când noi ne sărutam?
Cum făceam sex pe săturate?!
- Ce tânăr şi ce prost eram!

[...] Citeşte tot

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară la cincizeci de ani

Primăvara asta mă găseşte iară,
Cu privirea-n flori culegând parfum,
Sufletul umplându-mi a cincizecea oară
De splendoarea vieţii presărată-n drum.

Primăvara asta mă îmbrăţişează,
Tot cu braţe pline de înduioşare.
Îmi pătrunde-n suflet a iubirii rază
Şi mă tot dezmiardă, dulce legănare.

Primăvara asta, daruri iar îmi face,
Cercei de cireşe, inimi de căpşuni.
Vişina amară, în palme mi-o coace
Doar învăluind-o cu ochii ei buni.

Din verdeaţa clipei îmi croieşte iară
Rochie aleasă pentru balul ei.
Păpădii în poale razele-mi brodară.
Primăvara asta poţi să-mi ceri ce vrei!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi zăpezile seamănă cu tine

Speriate de lumină
plâng
de preadevreme de acasă
nu pot pleca
mai au încă de cuprins pădurile
sau chiar mai mult
asfinţind în tăceri
Dumnezeu
vatra cu gust de gutui
până cine ştie când
făcând minuni
alte zăpezi ţi-ar fi putut arăta
pădurea de stejari

poezie de Eli Gîlcescu (13 decembrie 2018)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Iubirea nu-i, sau este, chiar nu stiu,
e prea devreme sau e prea târziu.
Iubirea-i pentru proşti şi pentru sluţi,
noi cei frumoşi, deştepţi, rămânem muţi.

Pe noi ne plac şi florile şi cerul
si ne zâmbesc când apărem pe drum.
Am inţeles demult misterul:
"Iubirea tot ce-atinge, face scrum"

Aşa că iubiţi voi, cei ce n-aveţi tărie,
noi suntem duri, puternici si raţionali.
Innebuniţi voi după poezie,
noi preferăm să rămânem normali.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

De sărbători

Când eşti singur,
dac-o fi să mori,
sigur o să fie
în zi de sărbători.

Toţi ce-ţi fac timpul
să treacă mai uşor,
atunci, au alte treburi,
petrec la familiile lor.

Vrei să-ţi continui viaţa,
nici gând n-ai ca să mori,
nu sta singur acasă
în zilele de sărbători!

poezie de Nicolae Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gheorghe-al meu, ce Moş Crăciun!

O-ntâmplare-ntâmplătoare s-a-ntâmplat întâmplător,
(Dacă nu vă zic acuma, ce şi cum, parol, că mor!)
M-am trezit de dimineaţă, la cumpărături să merg-
Era frig, era şi ceaţă, ochelarii dau să-i şterg,
Dar, îi scap din mână, iaca, calc pe ei şi îi strivesc-
Na, că nu mai pot acuma preţurile să citesc.
Intru-n Mol mă uit în stânga şi în dreapta mă chiorăsc,
Ce să iau, să umplu coşul, încă nu mă hotărăsc.
La intrare chiar pe dreapta, Moş Crăciun lângă un brad
Zâmbea tâmp, c-o blondă-n braţe, slabă şi cu ochi de jad.
Mă opresc şi mă uit bine, chiar şi fără ochelari,
Moşu-o mângâia pe fese şi pe sânii ei cei tari.
Măi, să fie, parcă-i Gheorghe, Gică-al meu, privesc şaşiu-
M-a văzut, se înnegreşte, nici nu pot să vă descriu,
Cum se schimbă feţe feţe şi-o aruncă pe blondină,
Peste sacii cu cadouri, lângă mine o vecină:
-Aoleu, ăsta nu-i Gheorghe, Maricico, ce-i cu el?
Că eu îl ştiam mai mare, acu'i tare mititel,
Parcă a intrat la apă şi-i cam galben, vai de el!
Gheorghe tremura ca varga şi suna din clopoţel.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzbunarea timpului pierdut

Nimeni nu-şi aminteşte de spiritele mari
toţi se scaldă în balta mediocrităţii.

S-a încetăţenit mersul melcului
fără casă, doar cu perspective
plătite din timp unde trebuie

şi apoi se aşteaptă măsura,

cu cine să se realizeze
şi-n capul cui să se spargă,

de o să se răzbune timpul pierdut
pe cei care au vorbit prea mult
şi n-au făcut mai nimic.

O să muşc din cuvinte cu foame
până s-or trezi din letargia bolnavă
toţi cei care se lasă prostiţi.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultând un flaut în Pavilionul Egretei Galbene

Am ajuns aici asemeni unui pribeag,
gândindu-mă acasă,
amintindu-mi de îndepărtatul Ch'ang-an.
Şi chiar atunci, din adâncul Pavilionului Egretei Galbene,
a răsunat în fermecătoare acorduri de flaut
melodia " Cad florile de prun".
Era primăvara târziu în oraşul de lângă râu.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturii şi fântâna

Nu voi fi niciodată acasă
pentru mine şi vânzătoarea de flori;
simt câmpul, intrând în carne
şi crescându-mă sălbatic,
văd zilele verii sfătuindu-se
şi dăruindu-mi un zbor tainic
spre universuri paralele;
cerul se scaldă-n cercuri concentrice
până-n albastrul ochilor tăi,

o populaţie de fluturi
se odihneşte pe banca fântânii,
din lapislazuli sunt ghizdurile ei.

poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!