rime foaie verde saramura

Nu la cârciumă duminica şi în zile de sărbători, nu! Ci la sfătuiri bune şi înţelepte. Adunaţi-vă la un loc câţiva vecini, sau sub nişte copaci la umbră, pe iarbă verde, unul să vă citească ceva, dar ceilalţi ascultaţi; deci, de vi se urăşte citania, sfătuiţi-vă.

citat din Dimitrije Obradovici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza

lui adam a căzut pe-o coastă
încă verde
şi strânsă alături de alte
frunze galbene sau arămii
în saci negri
ecologici conform noilor norme
şi dusă la un incineratoriu
de frunze uscate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prospect

Promovează culori
cu tentă optimistă
ca să ai acces mereu
valori de renume
promovează unda verde
ca să liberă trecere
în fiecare moment
să intri ne stingherit
pe strada succesului
la destinaţia izbânzii
sigure despre sine.

poezie de David Boia (11 august 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amărâtă turturea!

Amărâtă turturea
Când rămâne singurea,
Căci soţia şi-a răpus,
Jalea ei nu e de spus.

Cât trăieşte tot jăleşte,
Şi nu se mai însoţeşte!
Trece prin flori, prin livede,
Nu să uită, nici nu vede

Trece prin pădurea verde
Şi să duce de se pierde.
Zboară până de tot cade,
Dar pre lemn verde nu şade.

Şi când şade câteodată,
Tot pre ramură uscată.
Umblă prin dumbrav-adâncă,
Nici nu bea, nici nu mănâncă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ienăchiţă Văcărescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri de dor

Pe foaie albă scriu câte un vers
Despre oameni, natură şi univers,
Cuvinte simple, rând pe rând,
Care vin din suflet şi din gând.

Scriu despre biata, frumoasa mea ţară,
Care rămâne pustie iară,
Despre toamna mănoasă
Şi despre-a bunicilor casă,

Despre părinţi uitaţi de copii,
Despre meleagul meu, cu livezi şi vii,
Despre un voievod uitat într-o carte veche,
Despre Dumnezeu care stă mereu de veghe.

Scriu o simplă, sinceră poezie,
Ca oamenii să mă vadă, să ştie
Că sunt şi eu un biet muritor,
Care scrie cu lacrima versuri de dor.

poezie de Vladimir Potlog (8 noiembrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţie

beţia unui gând mă stinge
zdrobind si tihna din cuvant
vazand cum moartea imi sugruma clipa
si-nsingurarea-n vers zacand.

se-aud cerneluri tremurande
ca-ntr-un razboi fara final
argati sunt greierii din noapte
la umbra de condei banal.

carbunii ard, se sting in foaie
un pergament peienjenit
nedeslusit insira slove
ce in cenusa dorm mocnind.

ma-mbata si ocara noptii
cu-otrava limbilor de ceas
rasufla cugetul agonic
si timpul potcovit in glas.

[...] Citeşte tot

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mici, grătare şi turişti

E primăvară, totu-i verde,
Răsar ciuperci după vreo ploaie
Şi tot aşa, deşi n-ai crede,
Răsar după turişti, gunoaie...

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (27 aprilie 2011)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din brazdele de iarbă, din miriştea verde rămasă în urmă, pătrundea în văzduh, se împânzea
deasupra luncilor un aer nou amărâu, cu un miros abia nuanţat de sânge. Tot mai multe brazde la distanţe egale se înlineau de-a lungul delniţelor...

Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii, La coasă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerile îmi povestesc

Peste mine ninge cu frunze,
Frunzele toamnei mele arămii,
O toamnă care nu îşi cere scuze,
Împac o linişte cu ea, de amintiri.

Tăcerile îmi povestesc trecutul,
Apasă peste trunchiul oblojit,
Mă ofilesc culorile, puţin albastrul,
Seninului frumos înmărmurit.

Ce mi-a rămas? Doar paşii ce mă poartă...
Aleile la fel sunt pline cu noroi
Şi bălţile cu apa tulburată,
De alţii ce-au trecut, singuri prin ploi.

Îi plâng, cu nostalgia omului încărunţit,
Cu noaptea preţuită peste rime,
Pe albe foi de timp îngălbenit,
Vorbesc cu scrisul despre tine... şi de mine.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictează-mă în inima ta

Iubire am să te pictez in vis
Pe o foaie cu chenar si aurie
Cu puterea ta de nedescris
Rămâne foaia albă de hârtie

Voi picta pe zidul casei mele
Dar cu lumina din privirea ta
Zidul se va transforma in stele
Râzând tu printre ele vei sălta

Îţi voi picta chipul sub mască
Dar ochii tăi vor lumina sticlosi
Iubirea din iubire să se nască
Eternă ca anii lumină valorosi

Mă dau bătută, nu te lasi pictată
Iubire crescută din iubirea mea
Dorinţa-mi este limitată strictă
Pictează-mă acum in inima ta

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!